Marcusanu Calin
Când un câine muşcă un bancher nu este vorba despre o informaţie. Dacă un bancher muşcă un câine, atunci da! Un eveniment demn de a fi relatat în ziar se caracterizează, întâi de toate, prin „anormalitatea” sa. Se spune de asemenea: ”Trenurile care sosesc la timp nu interesează pe nimeni, nu constituie o informaţie. Dacă, în schimb, se petrece un accident sau mersul trenurilor este dereglat de o grevă, da, avem o ştire!”
Am citat dintr-un manual oarecare de jurnalism.
Tot aşa se întâmplă şi când este vorba despre relatarea unor evenimente din medicină. S-a scris şi s-a vorbit mult despre cazul „Spitalul de arşi” sau despre cazul „Maternitatea Giuleşti”. Au fost evenimente care au ţinut prim-planul massmedia, fiecare la vremea respectivă, prin amploarea cu totul „anormală” a cazurilor de neglijenţă în serviciu şi respectiv de fradă, întâmplate în cele două spitale, faţă de multe altele similare, dar mai mici, care devin banale prin repetiţie şi lipsă de „grandoare”.
Tot din considerente de lipsă a elementelor de anormalitate, niciodată nu se va scrie despre mici fapte medicale pozitive. Nu mai este o ştire de senzaţie dacă la un spital, 11 pacienţi au fost supuşi unei operaţii de cistectomie radicală prin tehnică robotică minim invazivă, devenită standard terapeutic, intervenţii la care timpul mediu operator a fost redus la 6,5 ore şi pierderea medie de sânge a fost de numai 378 ml.
Sau, un alt lot, tot de 11 pacienţi, la care s-a realizat nefrectomie laparoscopică : 5 cazuri cu rinichi distrus morfofuncţional (patologie benignă) şi 6 cazuri cu tumori renale maligne (pT1).
Nu este nimic spectaculos în faptul că, într-una din operaţii a fost necesară convertirea, din cauza unei sangerări importante a unei artere renale accesorii, iar în alte 2 cazuri s-a inregistrat o hemoragie semnificativă din hilul renal, care a putut fi controlată laparoscopic. Şi a mai fost o perforaţie a colonului ascendent rezolvată laparoscopic, în rest totul a avut un final fericit.
