Dr. Nicolae Crisan
Tendinţa actuală în medicină este mai degrabă spre non-invazivitate decât spre minim invazivitate. Un exemplu puternic în acest sens este biopsia hepatică, înlocuită în aprecierea stadiului bolii hepatice de o serie de scoruri care au la bază determinări ale unor molecule serice. În acest context, atenţia cercetătorilor a fost axată pe studiile de genomică şi proteomică care îndeplinesc astfel de principii. Recent, o nouă „omică” atrage interesul comunităţii ştiinţifice şi oferă perspective care nu au fost atinse încă de primele două: metabolomica.
Metabolomica presupune determinarea unor produşi de metabolism (metaboliţi) cu greutate moleculară joasă care rezultă în urma multiplelor reacţii biochimice de la nivel celular (metabolismul lipidic, proteic, glucidic sau nucleotidic). Profilul metabolomic practic conturează fidel aspectul fenotipic, detectând orice modificare în lanţul proceselor de la nivel celular. Metaboliţii pot fi determinaţi în ser, urină, ţesut sau alte lichide biologice (salivă, lichid seminal etc) prin tehnici de cromatografie (în mediu lichid sau gaz) sau spectrometrie (prin rezonanţă magnetică nucleară sau de masă). Deoarece anumite modificări metabolice apar precoce în procesul transformării neoplazice, moleculele rezultate din acestea pot fi utilizate nu doar pentru diagnosticul în stadii incipiente, dar şi pentru terapie ţintită precoce. Utilizarea tuturor acestor noi bio-markeri conduce spre un nou concept de „medicină personalizată”, datorită faptului că permit întelegerea heterogenităţii pacientului şi mai ales a bolii.
Cancerul de prostată reprezintă o mare controversă în cadrul uro-oncologic: de la problema legitimităţii screeningului (problema supra-diagnosticului), la problema indicaţiei tratamentului activ (diferenţierea cancerului indolent de cel agresiv care necesită atitudine terapeutică). Astfel, utilizând criterii bazate pe markerii actuali, supravegherea activă a încercat soluţionarea acestor probleme, dar încă nu a convins în practica clinică. Prin urmare, există nevoia unor noi biomarkeri care să diferenţieze în mod non-invaziv statusul benign-malign sau indolent-agresiv.
