Mara, o fetiţă gingaşă de trei ani, a ajuns la vârstă când trebuie să meargă la grădiniţă. Până la această vârstă nu a fost despărţită de mama ei mai mult de două sau trei ore. În prima zi bucurie mare, pregătiri multe, agitaţie, toată familia reunită, fundiţe, flori şi toată lumea porneşte spre grădiniţă. Fetiţa nu a înţeles însă că ea va urma să rămână singură şi toţi ceilalţi vor pleca acasă. Când a înţeles că urmează să rămână la grădiniţă s-a declanşat furtuna. S-a agăţat cu disperare de mamă, a ţipat până a rămas fără glas, s-a zbătut, nimeni şi nimic nu a putut să o liniştească. Cu toate acestea părinţii au plecat şi au lăsat-o acolo, promiţându-i că vor reveni să o ia la ora 16, doar să o calmeze. Nu avea ea noţiunea timpului, dar s-a conformat, s-a aşezat supărată într-un colţ şi a aşteptat cuminte să treacă timpul. Nu a putut fi convinsă să mănânce la prânz deoarece aştepta să mănânce cu mama ei, nu a mers la baie, nu a făcut decât să aştepte, până a urmat un alt şoc: trebuia să doarmă alături de ceilalţi copii. Ştia foarte bine că dormitul este o treabă serioasă care se desfăşoară în dormitorul familiei sau la bunici, dar obligatoriu cu părinţii ei. Altă tragedie, alte ţipete, trântit pe jos, dat din picioare până când răbdarea uneia dintre educatoare a cedat şi i-a aplicat o „corecţie fizică” aşa cum ştia ea că se educă un copil mai „răsfăţat”. A plâns până a adormit, a făcut pipi în pat de supărare şi la trezire, când au venit să o ia acasă, nu mai era copilul de până atunci. A devenit apatică, indiferentă, cu o privire pierdută, nu a mâncat nimic toată ziua, iar noaptea a ţipat continuu datorită coşmarurilor pe care le-a avut. A doua zi au dus-o din nou la grădiniţă şi tot aşa vreo două săptămâni până a început să facă pipi pe ea, în fiecare noapte şi să verse, în fiecare dimineaţă. A slăbit vreo două kilograme, era palidă, cu nişte cearcăne până la jumătatea obrajilor, de aveai senzaţia că are cine ştie ce afecţiune severă. Părinţii nu ştiau că pe lângă stresul separării a mai fost şi bătută de educatoare până când, în timpul coşmarurilor nocturne, fetiţa striga „ nu mă mai bateţi că sunt cuminte”. După cele două săptămâni de chin s-au dezmeticit şi părinţii, au făcut cercetări, au aflat adevărul şi nu au mai dus-o forţat la grădiniţă. Prea târziu răul fusese făcut, coşmarurile au continuat şi în săptămâna următoare, apatia, tristeţea şi inapetenţa nu s-au remis. Au adus-o la cabinet unde nu a vrut să scoată un sunet, nu a colaborat, nu au interesat-o jucăriile, a stat tot timpul „agăţată” de mamă de parcă erau siameze. A fost necesară medicaţia anxiolitică şi amânarea grădiniţei până anul viitor, urmând ca până atunci să se găsească o educatoare cu care să se obişnuiască încă de pe acum, pentru a evita o situaţie atât de stresantă.
Ce trebuie să reţinem:
► Pentru mulţi copii, introducerea în colectivitate este o mare provocare; aş putea spune că este echivalentul rătăcirii unui adult în savana africană. În cazul în care copilul nu a fost despărţit de părinţi, lăsarea lui într-un mediu străin este asemănătore cu abandonul într-o pădure.
► Acelaşi fenomen se întâmplă atunci când mama se întoarce la serviciu după împlinirea vârstei de doi ani a copilului, dacă acesta a stat permanent numai cu ea. De obicei şi mamele, în cazul primului copil, sunt mult mai anxioase şi mai protective, nu implică alte persoane în creşterea micuţului, amânând acest gest până aproape de momentul întoarcerii la serviciu.
► Anxietatea de separare pe care a dezvoltat-o Mara la introducerea în colectivitate poate fi evitată dacă există o pregătire cu câteva luni înainte prin implicarea copilului în toate pregătirile ce se fac cu această ocazie de la cumpărarea rechizitelor şi a hăinuţelor până la întâlnirea şi acomodarea cu educatoarea, acolo unde este posibil.
► Dacă totuşi încadrarea este mult prea traumatizantă şi observaţi că micuţul nu se obişnuieşte după câteva zile, nu vă încăpăţânaţi să-l disciplinaţi cu forţa deoarece poate suferi toată viaţa din acest motiv. Este dovedit că anxietăţile marcate din copilărie sunt sursa nevrozelor din viaţa adultă.
► Ataşamentul care se stabileşte între copil şi mama lui (sau cu persoana care îl îngrijeşte cea mai mare parte a timpului) este cel care îl ajută să supravieţuiască, la fel ca şi hrana şi apa, de aceea ruperea bruscă a acestei legături naturale poate fi extrem de dăunătoare atât pentru psihic cât şi pentru întreg organismul.
► Pentru a evita o astfel de ruptură bruscă, implicaţi în creşterea micuţului toate persoanele din mediul familial şi obişnuiţi-l pe acesta din timp şi cu persoane de încredere din afara familiei.
► Obiceiul de a dormi cu părinţii ne încurcă foarte mult atunci când copilul trebuie să doarmă în altă parte decât în patul conjugal. De aceea este bine să-l obişnuiţi pe sugar, de la o vârstă cât mai mică (dacă se poate de când veniţi de la maternitate), să doarmă în pătuţul lui şi în camera lui, înainte să înceapă anxietăţile specifice vârstei de opt luni. Obişnuirea cu dormitorul lui este mult mai dificilă când este mai mare şi când începe să se teamă de tot felul de „personaje”, care mai de care mai rele, cu care îl speriaţi tot dvs. când nu este cuminte.
► Ameninţarea cu „babau” sau vrăjitoare care îl vor lua sau îl vor băga în sac dacă nu este cuminte, este foarte dăunătoare şi tot o sursă de nevroze pentru viitor.
rares stefan
Aceasta excroaca care se crede medic psihiatru a fost scoasa cu politia din spitalul judetean Tg-Jiu din lipsa de profesionalism. Acum si-a inchiriat un spatiu si practica ritualuri gen ''Mudava'' sau ''Bivolaru'' si face experiente pe bietii copii bolnavi de autism sau handicap mental pe care-i stoarce de bani fara a le da vreo speranta. Colegiul medicilor ar trebui sa se sesizeze si sa-i verifice anii de studii si diploma daca este reala. Aceasta persoana este foarte periculoasa pentru sanatatea copiilor deoarece face experiente cu tot felul de medicamente cu regim special. In copilarie probabil a dus lipsa de afectiune parinteasca iar acum are o mare frustrare si uraste copiii. Cei care lucreaza in subordinea sa o mai numesc si ''Hitler''. Rog control de la Colegiul medicilor si ANAF.
Aug. 16, 2016, 7:45 p.m.