V-aţi gândit vreodată cum ar fi să nu stiţi şi nici să nu puteţi afla ce greutate aveţi? Şi asta pentru că sunteţi mai greu de 150 kg, valoare care reprezintă limita maximă de măsurare pentru majoritatea cântarelor?...
Credeti că vă imaginaţi măcar coşmarul pe care îl trăieste în fiecare zi un asemenea om? Aş vrea să vă ajut eu să întelegeţi asta şi nu din perspectiva teoriei medicale, ci a mea personal în calitate de om şi de medic care a avut sute de pacienţi cu obezitate. Credeţi că vă imaginaţi ce simte vecinul dvs, colegul de la birou sau prietenul din copilărie, cu alte cuvinte omul de lângă dumneavoastră, care a început să se îngraşe în urmă cu câţiva ani şi de atunci creşte în greutate necontenit? Vă gândiţi desigur: "e numai vina lui, doar nu-l obligă nimeni să mănânce, şi încă atât de mult". Şi când îl întâlniţi pe stradă, fără îndoială involuntar strâmbaţi din nas, şi vă gândiţi aproape fără să vreţi: e un om lipsit de voinţa şi de educaţie, dacă ar vrea, s-ar apuca să slăbească sau, încă şi mai rău, gândiţi: e un leneş, un om lipsit de voinţă şi oricum ocupă mai mult spaţiu decât i s-ar cuveni. Şi nu sunteţi în nici un caz singurul care gândeşte aşa. Dimpotrivă, marea majoritate a celor cu greutate normală nu înţeleg tragedia de a fi gras. Departe de a arăta înţelegere, ei consideră că oamenii graşi trebuie să plătească pentru situaţia în care se găsesc, pentru că ei sunt singurii vinovaţi pentru kilogramele lor în plus. Până şi unele dintre marile companii aviatice te tarifează mai mult dacă depăşeşti o anumită greutate. Să fi gras e aproape ilegal.
Dar, să ne aplecăm pentru un moment asupra dificultăţilor vieţii unui supergras, dezgustat în primul rând el însuşi, de propria imagine în oglindă, dar şi de felul în care se simte perceput de cei din jur. Atitudinea celorlaţi faţă de el, poate să fie în permanenţă frustrantă şi umilitoare. Nu-şi poate cumpăra haine decente din magazinele obişnuite, decât poate o pereche de pantaloni de trening în culori ţipătoare sau o fusta largă pusă pe elastic "să se poată întinde" pe orice circumferinţă şi al cărei singur rol este acela de a-i ascunde dimensiunile.
Caută cu disperare o soluţie, ţine cure de slăbire, care-l fac să piardă câteva kilograme, dar cu ce preţ? Terorizat de calculul caloriilor şi cu atenţia concentrată să evite alimentele "interzise" sau care nu pot fi asociate, ajunge să mănâce mai nimic, îşi transformă bucuria de a se hrăni într-un act de penitenţă şi, în loc să devină mai fericit, devine dimpotrivă trist şi depresiv. Prietenii râd de el, dar el se ambiţionează, numai că, dupa câteva săptămâni de efort, într-un moment de frustrare şi penibil, de exemplu, când nu se poate strecura în maşina, pentru că o alta e parcată prea "strâns", se repede la un fast food şi îşi reia dintr-o clipire vechea viaţă când mânca 3 hamburgeri, 2 porţii de cartofi prăjiţi şi o cola mare la o masă. Căci cine îşi poate schimba viaţa definitiv cu o cură de slăbire?
Caută pe internet leacuri miraculoase care să-l ajute să slăbească. Citeşte că medicamentele astea, în ciuda reclamelor, sunt asociate cu anumite reacţii adverse, dar ce mai contează, e atât de disperat să mai pierdă câteva kilograme încât ignoră riscurile. Şi, peste câteva zile sau săptămâni începe să se simtă din ce în ce mai rău, agitat, insomniac, inima îi bate din ce in ce mai repede, aşa că trebuie să renunţe la ele. Prietenii şi doctorul îi recomandă să facă sport, dar ei nu ştiu că de la un anumit număr de kilograme în sus fiecare pas poate fi dureros, încheieturile şi coloana se revoltă împotriva greutăţii în exces pe care trebuie să o suporte şi, chiar efortul de a-ţi face toaleta zilnică, de a te îmbraca sau de a te apleca să te inchei la şireturi te pot lăsa gâfâind fără suflare.
Acestor oameni care au încercat tot ce este omeneşte cu putinţă şi au eşuat, chirurgia le poate oferi o soluţie. Există operaţii care te fac să ai un stomac mult mai mic şi prin urmare să limitezi obligatoriu cantitatea de alimente pe care o poţi mânca la o masă, aşa cum este cazul inelului gastric sau a micşorarii stomacului (gastric sleeve). În alte tipuri de operaţii se apelează la procedee mixte, restrictive şi malabsorbtive, în care mâncarea nu mai urmează cursul fiziologic (gastric bypass sau derivaţie biliopancreatică) şi toate aceste operatii reuşesc să ducă la scăderi ponderale semnificative şi susţinute. Din experienţa mea, din peste 500 de pacienţi care au ales soluţia chirurgicală, având iniţial greutăţi de la peste 50 de kg peste greutatea ideală, până la 300 kg, peste 90% dintre ei au reuşit să atingă o greutate normală sau aproape de normal.
Fară îndoială, rezultatele depind de cât de bine este ales procedeul chirurgical în raport cu obiceiurile alimentare ale pacientului, de vârsta şi de durata de evoluţie a obezităţii, dar şi de aderenţa la suportul pe care-l acordăm postoperator fiecărui pacient în parte.
Modificările fizice exterioare consecutive operaţiei sunt însoţite de unele psihologice, poate mai subtile, dar nu mai puţin evidente, nici mai putţn importante. Pe măsură ce numărul de kilograme scade, depresia se îndepartează, iar optimismul şi pofta de viaţă revin. Fostul "supergreu", până acum singuratic şi trist, poate avea o viaţă plină de bucurie. Femei obeze, până acum cu tulburări de ciclu menstrual, se pot gândi să aibă copii.
Vă propun să considerăm obezitatea o boală, care în anumite circumstanţe bine definite are o soluţie chirurgicală.
Dr. Raluca Parască, Medic primar anestezie şi terapie intensivă
