Unic prin profilul său în ţară, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie şi Imunologie « Cantacuzino » constituie suportul tehnic de excelenţă în prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la om, prin activităţile sale definitorii complexe de cercetare, producţie, diagnostic microbiologic performant, servicii de sănătate publică şi învăţământ universitar şi postuniversitar.
Importanţa gripei în sănătatea publică
Gripa este o “problemă majoră de sănătate publică“ (OMS) din cauza severităţii îmbolnăvirilor, dar, mai ales a manifestărilor epidemice anuale şi a evoluţiei la intervale cuprinse între 9-39 de ani a unor epidemii planetare (pandemii) devastatoare. Efectele epidemiilor şi pandemiilor nu pot fi controlate pe deplin, în ciuda existenţei unor vaccinuri eficace, dar limitate la variantele circulante, şi a unor medicamente antivirale, gripa fiind singura boală infecţioasă explozivă care poate afecta într-un interval relativ scurt un număr foarte mare de persoane. În afara efectelor medicale şi demografice, gripa este o boală care atrage costuri foarte mari legate de perturbarea uneori majoră a tuturor activităţilor umane, ceea ce face ca această boală să fie asemuită cu calamităţile naturale sau cu conflagraţiile mondiale. După epidemiile majore, se instalează recesiuni economice severe care necesită eforturi deosebite de refacere, dar faptul cel mai important este numărul mare de decese care sunt irecuperabile.
Circulaţia tot mai mare de persoane în toate „colţurile“ globului creşte „şansa“ gripei de a se răspândi şi de a afecta tot mai multe persoane. Virusul gripal este în prezent o mare provocare pentru cercetarea ştiinţifică, deoarece are calitatea schimbărilor dese şi imprevizibile, depăşind deocamdată capacităţile de control prin vaccin.
Creşterea populaţiei globului, care atrage după sine necesitatea asigurării unor cantităţi mari de hrană (cu referire specială la păsările domestice de carne şi ouă), împreună cu schimbările climatice, defrişările masive şi poluarea, au determinat o „presiune asupra virusurilor gripale“ ale păsărilor sălbatice care, prin mai multe modificări genetice, au devenit direct sau indirect ameninţări pentru sănătatea umană. Astfel, pe lângă forma sezonieră şi pandemică a gripei, a apărut şi forma aviară care are implicaţii majore medicale şi economice, dar şi un potenţial crescut pandemigen.
În contextul acestor ameninţări, s-a remarcat în ultimii ani o mobilizare fără precedent a specialiştilor, cercetătorilor şi autorităţilor de sănătate publică, pe fondul unei puternice susţineri financiare din partea guvernelor, organismelor internaţionale (ONU, OMS, FAO, OIE), uniunilor regionale (ex. Uniunea Europeană), Grupul G8, organizaţiilor oamenilor de afaceri, marilor companii (inclusiv farmaceutice), pentru dezvoltarea de vaccinuri performante şi antivirale eficace de care să beneficieze nemijlocit toate ţările lumii. S-au preparat în timp record vaccinuri aviare şi s-au constituit stocuri de vaccin prepandemic, ceea ce a dat omenirii siguranţa că efectele unei pandemii pot fi diminuate. Previziunile specialiştilor au fost confirmate de apariţia unui virus pandemic în anul 2009, altul decât cel aşteptat (H5N1), şi toate aşteptările privind severitatea şi impactul planetar al pandemiei au fost cu totul altele în raport cu evoluţia reală a pandemiei, ceea ce a arătat încă o dată că virusul gripal şi gripa sunt imprevizibile. Dar, evaluarea impactului pandemiei se va putea realiza în 1-2 ani de la sfârşitul acesteia, când se vor colecta toate datele necesare calculării ratelor de impact (rate de atac, mortalitate, complicaţii şi costurile sociale şi economice). Pandemia H1N1 din 2009 a conturat unele „lecţii“ pentru autorităţile de sănătate publică şi sistemele medicale de îngrijire a sănătăţii privind managementul bolnavilor, intervenţiile nefarmaceutice şi farmaceutice, cu referire în special la vaccinul pandemic (producţie, distribuţie, strategii). Se impune mai mult decât oricând dezvoltarea unor vaccinuri gripale preparate în timp optim pentru intervenţie, înalt protectoare, cu efecte secundare minime şi cu o administrare uşoară, acceptate larg de populaţie, dar şi strategii îmbunătăţite care să ajungă la „vaccinarea universală“ a populaţiei. În paralel, obţinerea unui vaccin „universal“ care să acopere toate subtipurile de virusuri gripale A şi toate variantele acestora a devenit o realitate care în prezent este ilustrată de trecerea de la studii nonclinice pe animale promiţătoare, la studii clinice de faza I pe oameni. Pe fondul acestor dezvoltări, gripa continuă anual să îmbolnăvească sute de milioane de persoane, să omoare între 500.000 şi 1 milion de oameni şi să producă pagube de miliarde de dolari.
Prof. Dr. Viorel Alexandrescu, medic primar,
doctor în ştiinţe medicale, CSI, Şef Centru Naţional de Gripă
al I.N.C.D.M.I. „Cantacuzino” din reţeaua OMS, Şef Compartiment
Farmacovigilenţă - Studii Clinice
Expert în gripă al ECDC
