Fără îndoială, alegerea unui medic dentist bun este o chestiune destul de dificilă. De ce? Simplu: pentru că rezultatele muncii noastre de cele mai multe ori nu se văd imediat, ci în timp. Nu există reţetă perfectă pentru alegerea unui medic stomatolog bun, dar există indicii . Nu există garanţii, există poate doar şanse mai mari.
Lucruri de care ar trebui ţinut cont:
• timpul de şedere în sala de aşteptare trebuie să fie scurt, iar sala de aşteptare nu trebuie să geamă de pacienţi. Medicul îţi respectă programarea la ora stabilită, îţi respectă timpul TĂU, şi se respectă pe sine printr-o bună organizare şi timp suficient dedicat fiecărui pacient, în aşa fel încât serviciul oferit să fie de calitate, atât la nivel profesional cât şi la nivel de relaţionare umană medic-pacient. Bineînţeles, şi pacientul trebuie să respecte timpul medicului şi să vină la ora la care s-a programat (o întârziere de „doar” 15 minute poate da totul peste cap). Sunt pacienţi care cred că dacă sala de aşteptare nu este plină ochi înseamnă că medicul respectiv nu este bun. Total greşit. Pacientului îi place ca medicul la care se tratează să-i acorde atenţie, ori asta e cam greu când „afară” mai aşteaptă încă 5 pacienţi.
• timpul pe care vi-l acordă medicul atunci când doriţi să-i puneţi întrebări. Pentru mine, ca medic, e oarecum de neînţeles faptul că atât de mulţi pacienţi pun întrebări pe diverse forumuri, în loc să-şi întrebe direct propriul medic. Pe de altă parte, mă bucură să văd că sunt mulţi pacienţi care doresc să fie BINE informaţi înainte de a lua o decizie în ceea ce priveşte un tratament stomatologic.
• timpul pe care medicul îl acordă pentru a vă explica cum se foloseşte aţa dentară, cum se face un periaj corect al dinţilor, cum se foloseşte apa de gură, irigatorul (duşul) bucal şi de ce este importantă igiena orală atât înainte de efectuarea tratamentelor stomatologice cât şi după. Degeaba medicul pune o plombă perfectă, dacă pacientul în continuare nu se spală (corect) pe dinţi. Rezultatul pe termen lung va fi unul nefavorabil.
• igiena din cabinet. Din păcate, un pacient nu are cum să verifice dacă sterilizarea s-a făcut cum trebuie, dacă se respectă măsurile de prevenire a infecţiei încrucişate (adică să nu ia ceva boală de la pacientul care a fost tratat înaintea lui). Dar poate să vadă aspectul general al cabinetului (curăţenia din cabinet, din sala de aşteptare, şi de ce nu, din toaletă), minimele măsuri de protecţie: medicul să poarte mănuşi noi la fiecare pacient, mască şi halat (obligatorii), trusele de lucru ambalate şi sterilizate în pungi care se desfac în faţa lui.
• confortul la dentist. Sunt puţini pacienţii cărora nu le e frică de dentist. Nu toţi, dar o mare majoritate au frica de dentist din cauză că în trecut li s-a lucrat la dinţi fără anestezie. Astăzi, când avem acces neîngrădit la anestezice şi acestea sunt de bună calitate, practic aproape orice manoperă ar trebui să fie însoţită de anestezie şi deci nedureroasă. Cu anestezia făcută, pacientul va simţi că orice medic are „mână uşoară” şi că stomatologia fără durere nu e doar un mit, ci e realitate pură.
• tratamentul făcut trebuie să fie de durată. O plombă bine pusă nu pică după câteva zile/săptămâni/luni. Din păcate, ăsta e un lucru pe care pacientul nu are cum să-l afle înainte de a se trata, decât dacă medicul respectiv i-a fost recomandat de alţi pacienţi care se tratează acolo de mai mulţi ani şi sunt mulţumiţi de rezultatele obţinute pe termen lung. O plombă (albă, material compozit) corectă se pune în cam minim 45 minute.
