Sângerarea gingivală reprezintă caria dentară, afecţiunea cel mai des întâlnită, localizată la nivelul cavităţii orale, prevalent variind între 60% şi 90%, femeil e fiind mai afectate decât bărbaţii. Chiar şi copiii pot fi afectaţi, din cauza efectuării unor tehnici de periaj incorect sau, în ambele cazuri, din cauza neefectuării acestuia.
Când este indicat să ne alarmăm şi să ne prezentăm la cabinetul stomatologic?
Deşi, adesea, nu i se acordă importanţă, sângerarea gingivală reprezintă primul simptom care ar trebui să se constituie într-un veritabil semnal de alarmă în ceea ce priveşte probabilitatea dezvoltării unei afecţiuni gingivale sau parodontale.
Desigur, sângerarea de natură traumatică, survenită în urma unei accidentări, nu trebuie să ne alarmeze, însă, atunci când gingiile sângerează spontan, fără nici un motiv, este indicat să apelaţi la serviciile unui cabinet de medicină dentară.
Care sunt cauzele ce pot determina apariţia sângerării gingivale?
De cele mai multe ori, sângerarea gingivală este un simptom al unei afecţiuni numite gingivită simplă sau gingivită marginală cronică.
Gingivita este o consecinţă a exacerbării speciilor patogene de bacterii din placa bacteriană, a ruperii echilibrului de la acest nivel.
Dintre factorii locali, cel mai des implicaţi sunt:
- fumatul
- igiena orală deficitară
- existenţa lucrărilor protetice incorect realizate sau vechi, dezadaptate
- prezenţa cariilor dentare netratate
- obturaţii (plombe) debordante care nu refac morfologia dintelui sau care intră în contact direct cu gingia, devenind spine iritative pentru aceasta.
Factori generali:
- consumul exagerat de dulciuri şi mâncărurile de tip fast food.
Zaharurile încurajează formarea plăcii bacteriene. Acizii produşi de bacterii şi toxinele erodează şi inflamează gingiile. De asemenea, efectuarea unui periaj dentar incorect, intempestiv, poate leza structura gingivală.
Existenţa altor afecţiuni sau stări fiziologice poate reprezenta un factor declanşator al gingivitei; astfel: există gingivita de sarcină, din DZ, gingivita HIV, gingivita indusă medicamentos (din cauza contraceptivelor, Hidontoinei, Nifedipinului, antidepresivelor), gingivita care însoţeşte tulburări imunitare, gingivita de menopauză, din leucemii şi lupus.
Cum se manifestă sângerarea gingivală ?
Gingia reprezintă un ţesut fibros, bine vascularizat şi ferm ataşat de os, a cărui culoare, în mod normal, este roz-coral. În general, afecţiunea acesteia debutează prin:
- prurit şi modificarea culorii (roşu aprins); apoi apare sângerarea gingivală spontană sau provocată de stimuli mecanici (mâncarea, periuţa de dinţi, limba); urmează apoi modificări de volum şi consistenţă, modificări de formă, toate provocându-i pacientului disconfort în cazul consumului de băuturi acidulate sau mâncăruri condimentate, prin apariţia senzaţiei de arsură. Alte manifestări specifice sunt: halitoza (respiraţie urât mirositoare) şi, mai rar, apariţia unor mici puncte de puroi. Este foarte important ca şi în această fază pacientul să continue periajul dentar şi măsurile suplimentare de igienă (apă de gură, aţă dentară), deşi, la început, poate apărea ideea eronată că aceasta, prin disconfortul creat ar agrava boala.
Întreruperea periajului poate duce la o dezvoltare rapidă a bacteriilor patogene din placa bacteriană, boala putând evolua spre o parodontită al cărei rezultat final este pierderea dinţilor de pe arcadă.
Cum se tratează această afecţiune gingivală ?
Gingivita este o boală tratabilă, reversibilă. Îndepărtarea agenţilor etiologici sau controlul sunt esenţiale:
- renunţarea la fumat
- refacerea lucrărilor protetice defectuoase
- readaptarea sau refacerea obturaţiilor
- îndepărtarea tartrului prin detartraj şi periaj profesional corect cel puţin de 2 ori pe an.
Cum se poate preveni aceasta afecţiune?
Sângerarea gingivală se poate preveni prin efectuarea de cel puţin de 2 ori/zi a unui periaj dentar corect dimineaţa şi seara, după mesele principale, utilizarea aţei dentare, folosirea apei de gură şi, în unele cazuri, apelarea la periuţele interdentare, capabile să cureţe şi spaţiile foarte mici dintre dinţi.
Tehnica de periaj corect:
- se realizează secvenţial pe grupe de dinţi
- se realizează cu gura deschisă, cu mişcări de curăţare verticale, dinspre gingie spre dinte, poziţia periuţei fiind orientată la 45° cu perii spre gingie. Se realizează întâi pe feţele anterioare ale dinţilor, pe grupuri de dinţi, dintr-o parte în alta, apoi pe cele posterioare, iar la sfârşit, pe suprafeţele ocluzale, când periuţa este perpendiculară pe ele, realizarea mişcărilor de du-te-vino. Mişcarea se repetă de 4-5 ori. Se începe cu dinţii de la maxilar, apoi se continuă cu cei de pe mandibulă. Descoperirea afecţiunilor gingivale într-un stadiu incipient reprezintă cheia menţinerii dinţilor pe arcadă un timp cât mai îndelungat.
