Descrierea bolii
Boala coronariană ischemică (BCI) este o afecţiune a arterelor (coronare) care alimentează cu sânge oxigenat muşchiul inimii şi se caracterizează prin îngustarea coronarelor, cu diminuarea aportului de sânge oxigenat la nivelul miocardului (fenomen denumit ischemie miocardică). Porţiunea din muşchiul cardiac care nu primeşte suficient sânge oxigenat se va contracta ineficient, Această îngustare a coronarelor se datorează depunerilor de grăsime şi colesterol, denumite generic plăci de aterom.
Manifestări (simptomatologie)
Îngustarea (stenozarea) unei coronare induce dureri toracice pe care pacientul le resimte ca pe “o gheară” în piept, cu iradiere pe braţul stâng sau pe ambele braţe, spre baza gâtului sau chiar în mandibulă. Acest tip de durere poartă numele de angină pectorală şi poate dura până la câteva zeci de minute. Ea este localizată pe o zonă mai mare (nu într-un singur punct), nu este influenţată de poziţia trunchiului, de mişcările respiratorii şi cedează rapid (1-2 minute) după administrarea sublinguală de comprimate cu nitroglicerină.
Uneori, durerile anginoase atipice pot fi uşor confundate cu dureri reumatice (în spate, în omoplaţi) sau cu durerile de stomac (în epigastru).
La aproximativ 5-10 % din pacienţi, stenozele nu sunt însoţite de dureri anginoase (ischemie silenţioasă), ceea ce poate duce la întârzierea stabilirii unui diagnostic corect şi a unui tratament eficient.
Alte simptome care pot însoţi stenozele coronariene sunt palpitaţiile (bătăi ale inimii rapide şi/sau neregulate, senzaţia unei “pauze” etc.) şi dispnee de efort (senzaţie de lipsă de aer la eforturi fizice).
Factori de risc
Apariţia stenozelor coronariene este favorizată de mai mulţi factori de risc, care, cu cât sunt mai numeroşi, cu atât şi probabilitatea de a apărea mai multe stenoze este mai mare.
Dintre factorii de risc care predispun la apariţia stenozelor coronariene pot fi enumeraţi: stresul, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, antecedentele heredocolaterale de afecţiuni cardiovasculare (aglomerări familiale ale afecţiunilor cardiovasculare), fumatul, dislipidemia (valori crescute ale lipidelor, colesterolului, trigliceridelor etc. în sânge), coagulopatii (anomalii ale diferitelor componente ale sângelui care pot predispune la apariţia stărilor de hipercoagulabilitate).
Evaluarea periodică a acestor factori de risc prin investigaţii şi analize specifice (în cadrul controalelor cardiologice la 1, 3, 6 luni sau 1 an) este necesară pentru a preveni eventuale complicaţii cardiovasculare şi, în acelaşi timp, pentru a verifica eficienţa tratamentului medicamentos administrat împotriva factorilor de risc.
Dintre analizele utile (este necesară recoltarea de sânge) pentru monitorizarea factorilor de risc pot fi enumerate: coagulograma completă, lipidograma, glicemie, glicemie provocată, proteina C, proteina S etc.
Investigaţii
Electrocardiograma (EKG)
EKG-ul poate arăta modificări specifice ischemiei miocardice chiar dacă pacientul nu are dureri anginoase (cazul ischemiei silenţioase) şi este efectuată de obicei la fiecare control cardiologic.
Controalele cardiologice însoţite de EKG pot fi efectuate la 1 lună, 3 luni, 6 luni sau ori de câte ori este necesar, în funcţie de starea pacientului şi de evoluţia afecţiunii.
Testul de efort
Se efectuează la bicicleta ergometrică, la covorul rulant sau la scăriţă, în funcţie de vârstă, greutate, înălţime, afecţiuni asociate. şi are o sensibilitate de aproximativ 90%, adică dacă rezultatul este negativ (adică normal), atunci, cu o mare probabilitate, coronarele nu sunt afectate. Testul de efort evidenţiază însă ischemia miocardică şi dacă EKG-ul de repaos este normal.
Testul Holter
Este o investigaţie care realizează înregistrarea pe o perioadă de timp (6 ore, 12 ore, 24 ore) EKG-ul pacientului. În acest fel pot fi observate, în regimul vieţii de zi cu zi, eventuale modificări specifice ischemiei miocardice sau ritmuri cardiace anormale (extrasistole etc.).
Ecografia cardiacă
Ecografia cardiacă evaluează eficienţa contracţiilor miocardice ale întregului ventricul stâng cât şi la nivelul unor porţiuni din muşchiul ventriculului stâng. Sunt depistate astfel zone ale miocardului care se contractă deficitar sau nu se contractă deloc (în situaţia unui infarct miocardic anterior).
De asemenea, ecografia cardiacă este utilă la depistarea şi evaluarea altor afecţiuni cardiace asociate, cum ar fi afecţiunile valvulare şi malformaţiile congenitale (asociat cu Dopplerul cardiac).
Ecografia cardiacă efectuată cu administrare de dobutamină pune mai bine în evidenţă anomaliile de contractilitate a miocardului decât ecocardiografia clasică.
Alte investigaţii
1. Scintigrama miocardică cu test de efort, care face o diferenţiere mai bună între teritoriile miocardice potenţial viabile şi cele neviabile.
2. Coronarografia neinvazivă, obţinută prin computer tomograf “multislice” (cu achiziţie rapidă a imaginilor).
Aceste investigaţii sunt mai rar folosite şi au indicaţii în cazuri speciale.
Concluzii
Pacienţii bărbaţi cu vârste mai mari de 40 de ani şi femeile peste 45 de ani cu 2 sau mai mulţi factori de risc cardiovascular asociaţi, cu simptomatologie specifică de BCI şi/sau modificări ale EKG ischemolezionale, au indicaţii de efectuare a controalelor cardiologice periodice (la intervale cuprinse între 1 şi 6 luni, în funcţie de starea individuală de sănătate) şi a investigaţiilor menţionate.
Nerespectarea evaluărilor periodice prezentate poate duce la agravarea afecţiunii coronariene şi la creşterea duratei şi a frecvenţei crizelor anginoase, eventual instalarea unor complicaţii cardiovasculare majore (infarct miocardic acut etc.). Evoluţia nefavorabilă a BCI se poate produce şi în absenţa simptomatologiei (ischemie silenţioasă, ca în cazul unor pacienţi cu diabet zaharat), ceea ce subliniază şi mai mult necesitatea monitorizării sistematice a stării de sănătate prin consulturi cardiologice şi investigaţii corespunzătoare.
Ursadan Florica
Va rog sa ma lamuriti daca boala BCI.Angor atipic este acelasi lucru ca si boala cardiopatie ischemica cronica dureroasa
Aug. 11, 2017, 1:49 p.m.