La sfârşitul lunii august s-a început producerea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate, la Imprimeria Naţională, într-un ritm de 1 milion de unităţi pe lună. Costul unui card fiind de 2 euro, toată afacerea poate fi apreciată la aproximativ 40 milioane de euro, numărul de unităţi depinzând de populaţia care se ia în considerare, ca la referendum, incluzând sau nu rezidenţii, expaţii, persoanele decedate, fără buletin sau cu buletinul expirat.
Acţiunea a fost demarată odată cu hotărârea eroică a Ministerului şi Casei Naţionale de a suporta ele costul de fabricare a cardului, pentru scutirea cetăţenilor de a plăti acest accesoriu care ar fi devenit nedorit în cazul în care ar fi trebuit să fie cumpărat de pacienţi.
Sensul suportării de către stat cu destule cazne, în condiţiile crizei, a acestei facturi de producere şi distribuire a cardului este ca el, împreună cu reţeta electronică şi dosarul electronic,să completeze şi finalizeze noul sistem de control şi disciplină financiară din Sănătate, program de care se cam vorbeşte de aproape un deceniu şi care acum ar putea deveni funcţional.
Sistemul de evidenţă prin card a pacienţilor avea termen de a fi implementat la sfârşitul lui 2007, lucru care nu s-a realizat pentru că depindea de finalizarea mai întâi a sistemului informatic din Sănătate, care avea la rândul său scadenţă la sfârşitul lui 2006.
Trecând peste aspectul că totuşi între 2007 şi 2012, anul în care ne aflăm, este o distanţă destul de lungă, credem că realizarea şi implementarea cardului reprezintă pe termen lung o investiţie justificată prin economiile pe care le va aduce la bugetul naţional de sănătate,pentru că va elimina risipa atunci când se vor evidenţia toate actele medicale de care a beneficiat anterior un pacient, indiferent unde se află acesta la un moment dat, în urgenţă, la medicul de familie, spital sau farmacie şi, lucru important, cardul va spune dacă pacientul şi-a plătit asigurarea obligatorie, suplimentară, facultativă etc
Călin Mărcuşanu
