Prof. Dr. Dorin Chisăliță
O nemulțumire a mea este lipsa ierarhiilor în ceea ce privește competența profesională.
În momentul de față fiecare oftalmolog este propriul stăpân, este suveran, este cel mai puternic și în esență exceptând micile dezarticulări, el răspunde doar în fața lui Dumnezeu. Vreau să spun că ar trebui să existe protocoale foarte exacte pe care fiecare structură organizatorică, începând de la cabinetul privat, continuând cu secția de oftalmologie orășenească, județeană, clinica oftalmologică etc, deci fiecare dintre aceste structuri să aibă competențele stabilite. Dau un exemplu din Republica Moldova – în secția de oftalmologie a unui spital orășenesc se internează și se operează un pacient cu plagă corneeană. Dacă plaga corneeană este însoțită de hernie de membrane, acel pacient, conform protocolului, este trimis în secția ierarhic superioară. La noi nu se întâmplă acest lucru. Cu ani în urmă, existau controalele de calitate, de coordonare a activității în specialitate în fiecare spital. Clinica oftalmologică unde lucram coordona și controla tot ce însemna activitate oftalmologică pe multe județe din Moldova. Aceste controale se refereau la calitatea actului medical, chirurgical ș.a.m.d. Protocoalele există pe hârtie dar nu sunt puse în practică și respectate ca atare.
O viață profesională de mai mult de patru decenii îmi spune că educația medicală continuă, controlată, verificată, desfășurarea activități medicale după reguli precise, clare, în raport cu competențele obținute sunt condiții tot atât de importante ca și dotarea. La fel, accesul pacientului atât în serviciile publice cât și în serviciile private sunt condiții pe care eu le consider absolut obligatorii, și nu sunt pretentioase, dar cu siguranță ameliorează calitatea asistenței oftalmologice a pacienților din România.
