Sunt multe categorii de medici care recomandă sportul ca tratament profilactic şi curativ. Sunt, de asemenea, multe boli care pot fi prevenite sau tratate chiar până la vindecare prin sport. Este un mijloc la îndemâna oricui, poate fi foarte ieftin sau chiar gratis dacă se practică la domiciliu.
Sunt medici care alătură sau înlocuiesc anumite medicamente prin această recomandare de mişcare, iar rezultatele sunt de-a dreptul miraculoase.
Putem enumera afecţiuni dintre cele mai diverse care pot fi prevenite prin sport, acesta având rolul de a întări masa musculară. Prin efort se reduc substanţe din corpul nostru care în exces fac rău (zahăr), dar în schimb creşte producţia de alte substanţe, care fac bine la rândul lor (serotonina). Se previn astfel afecţiuni ca entorse, fracturi (căderile pe sol nu mai sunt atât de periculoase, ”ne ţin muşchii” ca să atenuăm viteza căderii), hernia de disc (să lăsam şi muşchii spatelui să preia greutatea corpului, care altfel rămâne doar pe coloana vertebrală), cefaleea (mişcarea ajută la eliberarea în organism a unor substanţe antidurere), depresiile (serotonina, supranumit hormonul fericirii, care se eliberează în timpul efortului, are efecte antidepresive).
Paleta de afecţiuni în care kinetoterapia ”face minuni”, este foarte largă.
Afecţiuni neurologice (accidente vasculare cerebrale cu sechele hemiplegii, paraplegii, boala Parkinson, scleroza multiplă, vezica neurogenă, neuropatiile de diverse cauze, recuperarea motorie a copiilor cu diferite handicapuri neurologice etc.), afecţiuni neurochirurgicale (hernia de disc ante şi postoperator atunci când se ajunge la intervenţie chirurgicală), afecţiuni cardiovasculare (recuperare postinfarct miocardic, tratament adjuvant al cardiopatiei ischemice, al hipertensiunii arteriale), afecţiuni endocrine şi metabolice (diabet zaharat - se ştie că glicemia scade în timpul efortului -, obezitate), afecţiuni osteoarticulare dintre cele mai diverse (artroze, artrite, recuperare postfractură, entorse, luxaţii, spondilita ankilopoietică, osteoporoză etc.), o listă care se poate mult prelungi. Trebuie să enumerăm şi afecţiuni din zona ortopedie (cifoze, scolioze, lordoze, stern înfundat, alte deficienţe ale cutiei toracice, sechele postrahitism, dar şi deficienţe ale membrelor superioare sau inferioare - picior strâmb, tal valg, coxa vara picior plat etc.). Nu trebuie uitate afecţiunile respiratorii, în care sportul este indicat cu acelaşi mare succes (astmul bronşic, bronşita cronică obstructivă). Chiar şi efect antitabagic se poate spune că are, ştiindu-se că fumătorii cronici sunt oameni mai sensibili, mai timizi, dar care, prin sport, pot căpăta încredere în ei, ajungând astfel să renunţe la acest viciu. Creşterea imunităţii organismului este un alt beneficiu al practicării sportului. Vârsta a treia trebuie să beneficieze de avantajele sportului, fie că se face într-o sală specializată, fie prin mişcare în aer liber.
Până la urmă, este un cost mic pentru un beneficiu imens. Profesorul Klaus Scule, cercetător în ştiinţele sportului şi şeful Institutului de reabilitare al Facultăţii de sport din Köln, spune că “nu există medicament mai ieftin decât mişcarea”.
Sportul ne vindecă de boli sau ne fereşte de ele, fiind inclus în bioritmul nostru şi, alături de apă, aer şi alimentaţie, are sau trebuie să aibă un rol esenţial în dezvoltarea fiecărui individ. El ne face să suferim mai puţin, să tratăm ce am căpătat deja, dar şi să cunoaştem şi să socializăm cu persoane care au aceleaşi preocupări ca ale noastre, care au înţeles deja că mişcarea înseamnă sănătate, ca viaţa devine mai frumoasă când avem mai mult timp pentru noi, că în loc să dăm banii pe medicamente, care au atâtea efecte secundare, ne ocupăm într-un fel mult mai modern şi mai sănătos de viaţa noastră.
