Pentru că frumusețea în întregimea ei, interioară și exterioară, e moneda de schimb pentru starea de bine, starea de confort și împăcare cu tine însuți/însăți, o marcă a sănătății, o promisiune a tinereții veșnice.
Cercetătorii subliniază faptul că micile cercuri sociale din care facem parte, pot să ne influențeze percepțiile despre frumusețe, dincolo de preferințele personale și influențele culturale la care suntem supuși cu toții.
Nevoia de a fi frumos a omului în mileniul trei este influențată, în mod excesiv, de mecanisme de comparare socială, de imitație și contagiune socială – toate acestea pe fondul lipsei de încredere în sine, în propria valoare.
O afecțiune a mileniului trei
Dismorfofobia ține preponderent de imaginea de sine și cu cât aceasta este mai fragilă, cu atât riscul de a dezvolta această fobie, este mai crescut.
Termenul de dismorfofobie a fost introdus de Enrico Morselli în 1886 pentru a descrie „o senzație subiectivă de urâțenie sau deficiență psihică, pe care indivizii o percep în comparație cu ceilalți, cu toate că înfățișarea lor este în limite normale”. Cu toate că, într-un sens restrâns, nu există o deficiență fizică în dismorfofobie, acest termen este de asemenea folosit la persoanele care au un defect minim și o reacție disproporționată față de acesta.
Ben-Ami Finkelstein a formulat pentru prima dată termenul de dismorfofobie în SUA, ulterior el a fost neglijat și reabilitat recent de Nancy Coover Andreasen și Janusz Bardach. În Europa el este utilizat pe scară largă.
Dismorfofobia este considerată ca fiind obsesia sau preocuparea exagerată pentru un defect fizic minor. Este o tulburare de natură psihică care apare îndeosebi în adolescență și poate avea o evoluție cronică. În majoritatea cazurilor, conștientizarea bolii este absentă și se asociază cu incapacitatea de a funcționa normal din punct de vedere social. Toți cei afectați dezvoltă idei de referință, se retrag din activitățile sociale, își limitează contactul cu alte persoane, considerând că toți le observă defectul.
Comentariile la adresa acestuia duc întotdeauna la o evaluare negativă a persoanei respective. Viziunea deformată asupra corpului lor transformă gândurile în obsesii, disconfortul afectiv și starea de bine subiectiv sunt deosebit de intense.
Preocupările celor afectați vizează de cele mai multe ori pielea (acnee, cicatrici, riduri etc.), nasul, părul, sânii, buzele, urechile, organele genitale. Raportul de frecvență între bărbați și femei este egal, iar prevalența ar fi cam de 1–2%, ceva mai crescută la adolescenți.
Persoana este într-o asemenea măsură dominată de aspectul fizic încât trăiește în permanență într-o stare de stres care îi afectează atât viața socială cât si pe cea profesională.
Unele persoane pot dezvolta fobii sociale cu izolare socială şi familială, apelează la o dietă şi un program fizic excesiv și au tendințe de autovătămare. Este bine cunoscută obsesia pentru chirurgia plastică sau proceduri dermatologice care nu au însă întotdeauna rezultatele așteptate.
Toți avem nevoi psihologice pe care – dacă nu reușim să ni le satisfacem – apelăm la ”trucuri” care țin de îmbunătățirea aspectului exterior, însă aceste ”trucuri” trebuie sa rămână în limita normalului și nu al patologicului.
Frumusețea interioară, înțelepciunea spiritului și a minții au puterea de a pune în lumină și a cultiva frumusețea fizică.
În limba engleză medicală formularea este „body dysmorphic disorder” sau tulburarea dismorfică corporală. Boala a fost inclusă în DSM (Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale) în cadrul tulburărilor somatoforme, dar ea este în aceeași măsură o tulburare a conștiinței propriei corporalități. Este considerată o afecțiune destul de gravă, care asociază mereu anxietatea și depresia, reprezentând în același timp un factor de risc major pentru suicid.
Suferinzii cred că soluția miraculoasă este chirurgia estetică. Acest lucru însă nu este întotdeauna adevărat. Pe lângă intervențiile chirurgului estetician este mereu nevoie și de o intervenție psihoterapeutică sau psihiatrică. Chirurgul estetician și psihiatrul trebuie în acest caz să conlucreze pentru a ajuta pacientul să-și atenueze trăirile și gândurile autodevalorizante. Dacă intervenția se face precoce, rezultatele sale pot fi deosebit de favorabile.
Osho spunea:
‘’Frumusețea și urâțenia corpului fizic sunt aspecte superficiale; adevărul vine din interior”
sanda diana
perfectiunea nu exista ar trebui sa fim intr-o stare de beatitudine totala si aici intervine ratiunea sistemul bio-psiho-socio-cultural al fiecarui individ ca persoana unica si irepetabila. minte caracter aptitudini latura relatinal valorica latura valorica innascuta latura volitiv aptitudinala
Nov. 23, 2017, 6:52 p.m.