Conf. Univ. Dr. Georgiana-Ozana Tache
Afecțiunile musculoscheletale, printre care și boala artrozică, presupun suferință fizică și implicații psihologice. Boala artrozică este cea mai prevalentă afectare articulară cu evoluție cronică, degenerativă, întâlnită la nivel mondial.
Artroza se caracterizează prin alterarea structurii cartilajului articular (compus în proporție de 80% din apa și 20% din fibre de colagen), ce va conduce în final la deformare articulară. Se apreciază ca artroza afectează mai mult de 10% din populația de peste 60 de ani, devenind o cauză majoră de morbiditate, dizabilitate și limitare a calității vieții.
Există mai mulți factori de risc, în afara vârstei, care pot condiționa instalarea artrozei, dintre care obezitatea și traumatismele articulare prezintă cel mai mare risc de artroză.
Sporturile care produc traumatism articular direct, precum fotbalul, hochei, rugby etc sunt responsabile de deteriorare articulară maximă, datorată impactului. 80% dintre jucătorii de fotbal, cu antecedente de traumatisme sportive la nivelul genunchiului, prezintă leziuni de artroză dezvoltată în decurs de 10-30 de ani postcompetițional. Prevalența instalării bolii artrozice localizată la nivelul șoldurilor și genunchilor este mai mare la foștii sportivi față de persoanele non sportive.
Sportivii sunt mai expuși la traumatisme față de restul persoanelor, ceea ce va conduce în final la instabilitate articulară și degenerarea cartilajului articular, chiar și la mișcări normale. Leziunile de ligament și rupturile de menisc stau drept dovezi. 50% dintre persoanele cu astfel de leziuni vor dezvolta ulterior (10-20 ani) boala artrozică. Susceptibilitatea articulațiilor de a dezvolta leziuni se află și în relație cu indicele masei corporale, tonusul muscular și predispoziția genetică. Luptatorii de sumo prezintă predispoziție crescută spre a dezvolta boala artrozică.
Fiziopatologie și noutăți terapeutice
Ghidurile actuale, privind managementul terapeutic al bolii artrozice localizată la nivelul articulațiior portanate (genunchi, șold), recomandă alegerea unor intervenții eficiente și puțin costisitoare, precum cele conservatoare și mai puțin intervenția ortopedico-chirurgicală (artroplastia). Există în prezent un consens privind utilizarea combinației terapeutice dintre terapia fizicală, analgesia cu paracetamol sau AINS și intervenția chirurgicală atunci când este necesar.
Terapia regenerativă reprezintă o abordare terapeutică de larg interes mulți și interdisciplinar. Se bazează pe rolul jucat de celule care prezintă potențial reparator și regerativ la nivelul cartilajului articular, cu șansa de a întârzia sau reversa progresia bolii artrozice. Celulele stem mezenhimale (MSCs) reprezintă sursa potențială de celule, putând fi obținute dintr-o varietate de tipuri tisulare, precum: maduva osoasă, țesutul adipos și synovial.
O altă modalitate terapeutică în cadrul bolii artrozice este reprezentată de injecțiile intraarticulare cu corticoizi (prezintă proprietăți antiinflamatoare ce asigură ameliorare sigură, rapidă dar pe termen scurt a durerii articulare) și vascosuplimentarea cu acid hyaluronic. Beneficiile pe termen scurt și siguranța în administrare a corticosteroizilor sunt bine cunoscute, injecțiile intraarticulare devenind varianta terapeutică de preferat pentru sportivi și tinerii care își doresc să scape rapid de durere și să revină la viața activă și activitatea competițională.
Terapiile non farmacologice sunt deosebit de importante în contextul bolii artrozice, ele trebuie să fie însă individualizate și adaptate față de localizarea bolii artrozice (cu referire la articulația aflată în suferință, precum șold, genunchi, articulații degete mâini, segment coloană vertebrală etc), raportat la faza evolutivă și rata de progresie a bolii dar și față de patologia asociată sau raportat la așteptările persoanei în cauză.
Exercițiul fizic a fost recomandat de-a lungul anilor, în contextul bolii artrozice. Azi se pune un mare accent pe beneficiile exercițiului fizic în managementul bolii artrozice. Exercițiile care cresc forța musculară, mobilitatea și capacitatea aerobă, sunt mai eficiente la nivelul membrelor inferioare. Pacientul trebuie instruit asupra beneficiilor reprezentate de practicarea exercițiului fizic sub supravegherea unui specialist, atât în cadru organizat (clase), cât și acasă.
Persoanele sportive sau persoanele tinere vor beneficia cu precădere de exerciții ce urmăresc tonifierea musculaturii, ceea ce vă reduce durerea și vă asigură reîntoarcerea în circuitul competițional.
Se consideră și asistarea posturală în ortostatism și la mers, recomandându-se cadru, cârjă, baston, orteză sau corectarea modificărilor de statică de la nivelul trunchiului, centuri sau la nivelul membrelor (orteze, talonete, taping etc). Purtarea ortezelor, în special în contextul gonartrozei, asistă refacerea aliniamentului articular cu redistribuire corespunzătoare a forțelor biomecanice aplicate. Ortezele se recomandă a fi purtate de către sportivi, mai ales în situația instabilității articulare indusă de ruptura ligamentară sau de menisc. Ortezarea ajuta la ameliorarea durerii, asigură realinierea articulară și scade timpul necesar până la întoarcerea la viața competițională. Ortezele permit efectuarea programului de exerciții fizice.
Metode adjuvante sau asociate modalităților terapeutice non-farmacologice, sunt considerate a fi: acupunctura, homeopatia, hidrokinetoterapia, aquagymnastica, înotul practicat în scop terapeutic, procedurile fizicale, curele balneare dar fără a se limita la acestea.
Tratamentul chirurgical prin artroscopie este rezervat persoanelor tinere, recalcitrante față de măsurile conservatoare iar durerea și disfuncționalitatea sunt marcante. Artroscopia nu se recomandă la pacienții cu diagnosticul primar de boală artrozică, cu excepția acelora care prezintă leziune meniscală degenerativă. Beneficiile artroscopiei nu sunt întotdeauna cele așteptate.
Contact
Facebook Sef lucr. Dr. Georgiana-Ozana Tache
Blog Sef lucr. Dr. Georgiana-Ozana Tache
