Prof. Univ. Dr. Ioan Cristian Chiricuță
Societatea românească este condusă de “oameni așa ziși politici” iar cei de la conducerea sectorului medical sunt numiți tot politic. Din păcate acești conducători nu au fost selectați printr-un proces de învățământ continuu, desfășurat de-a lungul întregii vieți, la nivelul exigențelor din medicină. În timp ce în politică se mai strecoară „personalități” chiar și fără studii superioare, educația unui viitor medic începută în liceu, se continuă cu un examen de admitere, o „selecție de maximă exigență”. Acei viitori medici în așa zisa azi „LINIE întâi” parcurg 5 sau 6 ani de învățământ superior și după această perioadă urmează încă o perfecționare denumită „rezidențiat” pe parcursul altor 4-5-6 ani de examene grele și aprofundare a unui anumit domeniu medical, după care abia acum obțin un titlu de medic specialist într-o anumită specialitate, care de fapt le dă dreptul de a trata un pacient. Dar, adevărata specializare continuă, în diferite clinici, așa zise supraspecializate. Titlul de medic primar adică cel mai înalt grad profesional la care poate ajunge un medic se obține și el printr-un examen dificil după aproape 10 ani de „supraspecializări”. Treptele ierarhiei universitare, de la asistent universitar până la profesor universitar și șef de disciplină sau catedră se poate parcurge în paralel. Mai mult, statutul de medic oriunde s-ar situa în ierarhia profesională presupune un up-grade continuu în practica de zi cu zi din spital, din comisia oncologică, de la raportul de gardă, în care se discută întreaga cazuistică și la nenumărate consfătuiri și evenimente științifice care au loc în toată lumea și cu care medicul trebuie să se mențină permanent în contact pentru a fi la zi cu ceea ce înseamnă cunoaștere medicală pe mapamond.
Nici un om politic sau ajuns pe cale politică la vârful societății și care de pe poziția sa ia decizii care ne afectează pe toți, nu a trecut prin atâtea filter de maximă exigență, nu a parcurs un traseu de instruire continuă și de validare permanentă și de aceea credem că este nedemn de a conduce destinele medicinei din România.
