Spuneţi-ne câteva cuvinte despre motivele care v-au determinat să alegeţi o carieră în domeniul farmaceutic. Când aţi simţit chemarea spre această profesie?
Am fost pasionată mereu de chimie, o fascinaţie care trebuie să recunosc că a fost alimentată parţial de dragostea mea pentru ciocolată. Plănuiam să îmi fac studiile la Galaţi, unde doream să urmez facultatea şi să devin inginer chimist. Soarta a făcut însă să studiez Farmacia la Cluj, facultate pe care am terminat-o în anul 1975.
Pot spune că am ajuns să iubesc cu adevărat această meserie doar după terminarea facultăţii, când am ajuns să lucrez în farmacie. Am descoperit atunci satisfacţia pe care ţi-o oferă un lucru bine făcut şi sentimentul special pe care îl trăieşti atunci când reuşeşti să oferi ajutor unei persoane aflate într-un moment greu.
De când lucraţi în domeniul farmaceutic? Care au fost principalele etape pe care le-aţi parcurs până în acest punct?
După terminarea facultăţii am fost repartizată în cadrul unei farmacii de spital din Beiuş, iar mai apoi, în urma unui examen unde concurenţa a fost una extrem de puternică, am obţinut un post în cadrul Farmaciei numărul 3 din Oradea. Situată central, era singura farmacie permanentă din acea perioadă, iar fluxul de pacienţi era uriaş. O parte dintre noi, angajaţii pe atunci foarte numeroşi asiguram serviciul de gardă, iar pe timpul orelor de noapte intram în contact cu tot felul de oameni, de la petrecăreţi rătăciţi şi până la navetişti sau, în ultimii ani ai comunismului, cei ce erau nevoiţi să se trezească la ora 4 dimineaţa pentru a sta la cozi la alimente, generând o hărmălaie uriaşă. A fost o perioadă pe cât de interesantă, pe atât de obositoare.
Deşi farmaciştii din acea perioadă nu făceau vânzare manuală (lucru rezervat pe vremea aceea exclusiv asistenţilor de farmacie), am trecut peste acest tabu şi mi-am câştigat încrederea în mine stând în faţa oamenilor, ascultându-le nevoile şi încercând să îi ajut.
După circa 6 ani în cadrul Farmacia 3, o serie de evenimente m-au purtat din nou într-o farmacie de spital, unde am petrecut aproape un an şi jumătate. În acea perioadă a lucra într-o farmacie de spital însemna o muncă extrem de solicitantă – farmaciştii preparau toate soluţiile perfuzabile, cu echipamente de lucru moştenite din anii `60, în condiţii dificile, iar răspunderea era uriaşă. Aici am învăţat însă o serie de lecţii importante despre organizare şi eficienţă în muncă.
În 1986, după un scurt interval de timp petrecut conducând o altă farmacie de circuit deschis din oraş am revenit la Farmacia 3, unde am pus bazele unei noi echipe, alături de care am avut parte de multe satisfacţii. Colaborarea excelentă dintre noi şi pasiunea pentru meseria de farmacist ne-a ajutat să formăm mai mult decât un colectiv, am format o familie.
Cele mai dificile momente au sosit însă după Revoluţie, în momentul în care sectorul farmaceutic a fost printre primele privatizate. Cred că am prins „ultimul tren” de privatizări şi aşa am reuşit să preluăm farmacia, la 1 octombrie 1991, însă greul abia urma să înceapă. Multe medicamente nu se produceau în ţară, importatorii abia se năşteau, nimic nu era în cantităţi suficiente. Au urmat anii de “goană” după medicamente, o perioadă în care eram nevoiţi să străbatem ţara constant, în condiţii extrem de dificile, pentru a ne asigura că pacienţii au la dispoziţie produsele de care au nevoie. În tot acest timp am fost motivată de respectul şi dragostea colegelor mele din farmacie, care se străduiau ca totul să funcţioneze perfect.
Cât de mult s-a schimbat meseria de farmacist din momentul în care făceaţi primii paşi pe acest drum şi până în ziua de azi? Care sunt principalele diferenţe?
S-au schimbat extrem de multe. A scăzut în primul rând rolul farmacistului în prepararea de medicamente. În anii mei de început doar asistentul de farmacie se ocupa de vânzare, în timp ce farmaciştii îşi exercitau profesia prin “arta” preparării reţetelor. Vânzarea directă era văzută atunci ca fiind oarecum degradantă, contactul direct cu bolnavul ca un fel de „pedeapsă”. Aveam un volum uriaş de preparate, practic farmaciştii lucrau în mici fabrici unde încercau să acopere cererile pacienţilor, totul la cele mai înalte standarde posibile. Existau de asemenea laborante care aveau rolul de a ambala preparatele în cutii şi de a face elaborări (prafuri, siropuri, etc.). Acum companiile farmaceutice au venit cu produse standardizate pentru majoritatea preparatelor şi tot mai puţini medici le mai prescriu pacienţilor tratamente ce necesită prepararea de medicamente în farmacie.
Relaţia cu pacientul era şi ea diferită. Pe vremea aceea mult mai mulţi oameni preferau să intre în farmacie decât să meargă la medic, aşa că era esenţial să înţelegi exact ce probleme au. Lipsea însă şi presiunea economică atât de evidentă în ziua de azi. În plus, în momentul în care lucrai ca diriginte într-o farmacie trebuia să te pricepi la toate, de la receptură, la vânzări şi recomandări. Nu existau calculatoare care să faciliteze comenzile aşa că trebuia să „simţi” mişcarea produselor şi să fii sigur că ai asigurat necesarul până la următoarea livrare, adică două, trei, chiar patru săptămâni.
Care sunt principalele calităţi de care trebuie să dea dovadă un farmacist pentru a progresa în carieră? Ce sfaturi le-aţi oferi tinerilor farmacişti?
Absolvenţii trebuie trebuie să fie conştienţi că în farmacie trebuie să începi întotdeauna de jos, să ştii tot ce, cum şi de ce se întâmplă. Odată obţinută diploma va trebui să se implice în toate activităţile, de la a lipi etichetele cu preţurile pe produse, la citirea foarte atentă a prospectelor şi a tuturor informaţiilor disponibile asupra produselor, tratamentelor şi tehnologiilor noi. De asemenea, pentru a avea un cuvant de spus în această profesie este necesar să fii mereu la curent cu noutăţile, să înveţi tot timpul.
Nu îţi poţi permite ca un pacient să vină la tine şi tu să nu îi poţi oferi o recomandare de încredere, bazată pe informare corectă şi completă. Trebuie să îţi placă să lucrezi cu oamenii, să fii organizat şi să te bucuri de sentimentul de satisfacţie atunci când găseşti soluţia optimă la problema unui pacient.
