Atenuarea zgomotului ambiental cu un singur microfon
Diminuarea consecinţelor determinate de percepţia zgomotului de către utilizatorii de aparate auditive a reprezentat întotdeauna misiunea supremă a producătorilor de instrumente auditive (Bentler & Chiou, 2006). O rapidă incursiune în literatura de specialitate realizată de către Bentler în 2005 ne indică faptul că performanţa percepţiei mesajului verbal în mediul acustic zgomotos nu este nici îmbunătăţită, dar nici diminuată de către algoritmii de reducere a zgomotului ambiental cu ajutorul unui singur microfon. Dovada care să sugereze că percepţia verbală este îmbunătăţită cu aceste strategii a fost pusă în lumină în condiţii de laborator. Totuşi, dovezile au demonstrat că eficienţa strategiilor de reducere a zgomotului pentru confort şi facilitarea percepţiei în zgomot reprezintă o realitate. Datele şi informaţiile culese de Mueller şi Bentler (2005) ne arată că strategiile de reducere a zgomotului pot îmbunătăţii Nivelul de Acceptantă a Zgomotului (ANL = Acceptable Noise Level) la utilizatorii adulţi şi că percepţia verbală, mai bine spus, indicele de recunoaştere verbală nu suferă scăderi sau îmbunătăţiri în aceste condiţii şi cu aceste strategii. Îmbunătăţirea confortului în zgomot, chiar şi fără o îmbunătăţire a înţelegerii vorbirii, reprezintă un rezultat benefic care ar putea creşte acceptarea protezării auditive.
Cercetările realizate în domeniul pediatric legate de performanţele unui singur microfon cu strategii de reducere a zgomotului ambiental sunt limitate (Bentler & Chiou, 2006). Mai mult, parametrii de reducere a zgomotului ambiental a diverşilor producători reprezintă o variabilă. Valorile reducerii câştigului acustic, compresia în benzi frecvenţiale, nivelul acustic de intrare care activează diverse circuite, ţimpii de atac şi de revenire reprezintă doar câteva aspecte ale algoritmului de reducere a zgomotului ambiental şi care variază semnificativ în funcţie de marcă de aparat auditiv, adică de producător. Un aspect critic, astfel, se întrevede şi anume ce consecinţe sunt atunci când se aplică reducerea zgomotului ambiental şi care sunt limitările induse utilizatorilor copii. În acest sens se face, iarăşi, referire la nevoia copilor de o mai bună audibilitate (Stelmachowicz et al., 2000) şi o bandă frecvenţiala mai largă (Stelmachowicz et al., 2002) faţă de adulţi pentru a se atinge acelaşi nivel de înţelegere a vorbirii.
Dacă aceste strategii de reducere a zgomotului sunt implementate, aparatele auditive trebuie să prezinte posibilitatea de verificarea şi asistare atât a câştigului acustic, cât şi a caracteristicilor de frecvenţă prin folosirea unui anumit stimul cu rol declanşator al acestei strategii acustice.
În episodul următor, vom discuta despre strategiile de reglaj deschis, non-ocluziv (Open Fit) şi de difuzor în conduct auditiv (RIC = Receiver In Canal sau RITE = Receiver In The Ear) aplicate în audioprotezarea pediatrică.
