Redactia Saptamana Medicala
Vederea copiilor se dezvoltă de la naştere până la vârsta de nouă ani şi în această perioadă se impune controlul oftalmologic periodic pentru a depista şi corecta orice element perturbator.
În anumite situaţii imaginea transmisă de un ochi poate fi mai slabă în comparaţie cu a celuilalt datorită:
unei diferenţe de dioptrii (astigmatism, hipermetropie, miopie)
strabismului (deviaţia unuia dintre ochi impiedică formarea imaginii în zona centrală a retinei)
tulburării de transparenţă a cristalinului (cataractă)
Deoarece percepţia imaginii la nivel cortical se face prin integrarea informaţiilor primite de la ambii ochi, pentru păstrarea clarităţii se petrece o supresie a imaginii mai slabe. Acest fenomen se numeşte ambliopie funcţională şi dacă nu este tratat cât mai precoce (preferabil până la vârsta de 6 ani) el devine permanent, chiar dacă se corectează cauza iniţială a scăderii acuităţii vizuale (prin operaţie, ochelari, lentile de contact)
Ambliopia este cea mai frecventă cauză de scădere a ve derii în copilărie şi poate afecta, în funcţie de gravitatea ei, atât performanţele şcolare, alegerea unei meserii (există exigenţe crescute pentru şoferi, piloţi, cadre militare, etc), cât şi calitatea vieţii.
Există şi pericolul ca ochiul „bun” să sufere mai târziu un traumatism sever sau să dezvolte o afecţiune evolutivă, situaţie în care se poate ajunge la un handicap vizual important.
Din nefericire, copiii nu sesizează de obicei diferenţa de vedere dintre ochi, iar dacă nu apare strabismul, părinţii sau anturajul nu consideră că pot exista probleme.
Prezentarea la consultaţia oftalmologică este recomandată încă din primul an de viaţă.
Pentru testarea vederii la vârstă mică nu este neapărat necesar un dialog sau testarea standardizată a vederii. Simpla acoperire a ochiului ”bun” dezvăluie fie o deviere a fixaţiei, fie o stare de agitaţie şi/sau proteste din partea copilului, care devine nesigur.
Măsurarea refracţiei ( a dioptriilor), evaluarea mişcărilor oculare şi examinarea globului ocular evidenţiază cauza declanşatoare.
Tratamentul de dezambliopizare trebuie să însoţească neapărat înlăturarea cauzei şi constă în antrenarea ochiului „leneş”.
Cel mai eficient mijloc de tratament este ocluzia ochiului cu vedere bună (acoperirea cu pansament autoadeziv) care trebuie făcută corect şi susţinut. Se mai pot folosi pentru penalizarea ochiului neafectat şi picături cicloplegice (atropină), filtre sau lentile cu dioptrii care scad claritatea imaginii.
În cazul strabismelor, tratamentul chirurgical poate fi realizat de la început sau după ce vederea celor doi ochi a redevenit apropiată.
Recuperarea depinde de precocitatea depistării şi instituirii tratamentului, de profunzimea ambliopiei şi de seriozitatea cu care părinţii respectă regimul prescris.
Cu cât vederea ochiului ambliop revine mai aproape de normal, reeducarea vederii binoculare, respectiv aprecierea profunzimii imaginii, poate fi realizată cu mai mult succes.
MACREA ANCA
am 32 ani ,astigamtism,hipermetropie si ambliopie, port ochelari la stg.lentila plana desi cu acesta nu vad bin iar la dr. am +1,25. cu acesti ochelari nu ma descurc deloc. va rog daca puteti sa ma sfatuiti ce pot sa fac,sunt disperata ca nu vad
Oct. 16, 2011, 4:30 p.m.MACREA ANCA
am 32 ani ,astigamtism,hipermetropie si ambliopie, port ochelari la stg.lentila plana desi cu acesta nu vad bin iar la dr. am +1,25. cu acesti ochelari nu ma descurc deloc. va rog daca puteti sa ma sfatuiti ce pot sa fac,sunt disperata ca nu vad
Oct. 16, 2011, 4:31 p.m.