Este adevărat că în centrul tabloului complex al diabetului zaharat de tip 2 rămâne deficitul secreției de insulină; hiperglicemia rezultată și expunerea prelungită la valori repetitiv crescute ale glucozei în sânge generează o cascadă fiziopatologică care expune pacientul unui risc de 2-4 ori mai mare de dezvoltare a unui eveniment cardiovascular acut. Dacă însă tratamentul este centrat exclusiv pe reducerea glicemiei, ignorând individualizarea celorlalte ținte terapeutice, pacientul nu va beneficia de cea mai bună îngrijire conform regulilor de bună practică medicală.
Un impact major l-a avut publicarea unui studiu în anul 2007 referitor la tratamentul cu ”rosiglitazonă”, care a ridicat suspiciunea de creștere a riscului de infarct de miocard asociat tratamentului cu acest agent. În perioada următoare, Administrația Americană a Alimentelor și Medicamentului a introdus obligativitatea realizării de studii de siguranță cardiovasculară pentru toate moleculele aflate în dezvoltare pentru tratamentul diabetului zaharat tip 2. Introducerea acestei măsuri a avut drept consecință o atenție sporită asupra componentei cardiovasculare în diabetul zaharat tip 2. Așteptările au fost depășite, deoarece unele molecule nu doar și-au demonstrat siguranța cardiovasculară dar mai mult, tratamentul cu acestea s-a asociat cu reducerea mortalității cardiovasculare, spitalizării pentru insuficiență cardiacă și cu un efect protector asupra funcției renale. A început astfel o nouă etapă, cea a agenților terapeutici care asigură control glicemic optim dar și beneficii adiționale din punct de vedere cardiovascular și renal. Noua generație de molecule sunt medicamente prescrise pacienților cu diabet zaharat tip 2 și în România, în condițiile permise de protocolul terapeutic și decontate integral de sistemul de asigurări de sănătate.
Pe fondul dovezilor de reducere de spitalizare pentru insuficiență cardiacă obținute la pacienții cu diabet zaharat tip 2 și risc cardiovascular înalt, aceste medicamente au fost investigate suplimentar în populații cu sau fără diabet, vizând un potențial beneficiu. Studiile au demonstrat un risc redus de deces cardiovascular sau spitalizare pentru insuficiență cardiacă la pacienții cu sau fără diabet. S-a relevat o reducere cu 13% a mortalității de orice cauză și reducerea cu 14% a decesului cardiovascular, reducerea obiectivului renal compozit, reducerea relativă de 26% a riscului compus din moarte cardiovasculară sau prima spitalizare pentru insuficiență cardiacă și scăderea de 25% a spitalizărilor recurente pentru insuficiență cardiacă sau deces cardiovascular.
După aproximativ 5 ani de tratament s-a obținut reducerea cu 12% a obiectivului compozit (infarct miocardic non-fatal, accident vascular non-fatal, moarte de cauză cardiovasculară), în toate subgrupurile de pacienți, indiferent de istoricul de boală cardiovasculară constituită.
Se predicționează că aceste rezultate vor avea o implicație majoră în practica clinică curentă a cardiologilor și nefrologilor alături de diabetologi.
None