Se ştie că leziunile coronariene se constituie în mulţi ani, fără să existe simptomatologie. Pot trece chiar 30 de ani de la constituirea leziunilor coronariene aterosclerotice până la apariţia manifestărilor clinice.
De obicei, când apar manifestările clinice, tendinţa leziunilor anatomice este spre agravare, acestea fiind severe şi ireversibile
Se ştie că avansarea leziunilor coronariene este mai mare la fumători şi mai mică la cei care practică sportul cu regularitate. Antrenamentul fizic poate încetini evoluţia bolii, îl poate face pe coronarian mai încrezător în forţele proprii, mai activ.
Ca regulă generală, având în vedere tendinţa de evoluţie a bolilor cardiace, se va face ajustarea sistemului de antrenament în mod periodic, în funcţie de toleranţa la efort. Se începe gradual, se apreciază rezultatele extrem de favorabile în acest diagnostic, cu terapia prin sport.
La început, pacientul va fi încadrat la grupa cu exerciţii în care efortul va fi minim. Apoi, se va trece la clasa de efort superioară, adică sporturi de echipă, înot.
Majoritatea cardiologilor consideră că mecanismele prin care se obţin efectele favorabile ale antrenamentului fizic asupra cordului ischemic sunt complexe . O simplă enumerare a lor poate convinge pacientul despre rolul sportului ca tratament al cordului ischemic, dar şi ca profilaxie:
- antrenamentul îmbunătăţeşte forţa musculară şi coordonarea motrice, micşorând necesarul de oxigen în musculatura scheletică, deci cruţă cordul printr-o solicitare mai mica a sa;
- efortul fizic dezvoltă circulaţia colaterală: cordul uman cuprinde numeroase anastomoze interarteriale, care se pot deschide dacă sunt stimulate prin factori fizici şi biochimici; ne vom opri doar la factorii fizici, adică antrenamentul, care, conform studiilor de specialitate, duce la mărirea hipoxiei miocardice locale, folosită ca stimul pentru dezvoltarea circulaţiei colaterale
Cardiologii au ajuns la concluzia că o circulaţie colaterală dezvoltată reprezintă un factor de protecţie împotriva apariţiei infarctului sau contribuie la restrângerea lui ca întindere, la evoluţia lui mai redusă.
- există informaţii că efectul sportului se produce şi asupra coagulării sângelui, efect care se vede bine asupra raportului dintre coagulare şi fibrinoliză, fiind mai intens asupra fibrinolizei;
- kinetoterapia are rol şi asupra altor factori de risc, cum ar fi colesterolul - pacienţii care fac sport au nivelul colesterolului şi al trigliceridelor la limita normalului;
- de asemenea, glicemia scade în timpul efortului, acesta fiind considerat atât factor profilactic cât şi terapeutic în cadrul diabetului.
După ce s-a făcut o atentă evaluare a bolnavului cardiac şi a bolilor lui asociate, se va intra într-o sală de sport, unde se va trece la cunoaşterea adaptării pacientului la efort.
Timp de 3-6 luni se va face antrenament sub supravegherea unui kinetoterapeut. Bolnavii cu toleranţă bună la efort pot creşte progresiv intensitatea şi timpul exerciţiilor, fiind necesar ca, atunci când intervin modificări clinice sau elecrocardiografice, să se facă reevaluarea de către medicul curant.
