Dr. Florina Ligia Popa
O incidență crescută și o asociere frecventă a bolilor degenerative nu poate fi pusă numai pe seama vârstei înaintate ci poate fi explicată prin mecanismele patogenice comune ale acestor afecțiuni. Sindromul metabolic (SM) și ateroscleroza se asociază cu osteoporoza și favorizează progresia artrozei. SM este elementul de legătură. Inflamația sistemică ocupă un loc important, fiind esențială în patogenia bolilor degenerative. Un tratament optim ar trebui să acționeze simultan atât la nivel cardiovascular cât și la nivel scheletal.
Sindromul metabolic
Asociază obezitatea, dislipidemia, hipertensiunea arterială și hiperglicemia, rezultând morbiditate cardiovasculară. SM este multifactorial și rezultă din asocierea fenomenului de îmbătrânire cu factorii genetici și stilul de viață cu activitate fizică redusă și aport caloric excesiv.
Deși indicele de masă corporală crescut a fost corelat cu o densitate minerală osoasă (DMO) crescută, s-a demonstrat că SM se asociază de fapt cu o reducere a masei osoase și cu o rată crescută a fracturilor dar și cu incidență crescută a artrozei.
Inflamația sistemică
Ocupă un loc central în patogenia artrozei, SM și aterosclerozei. Excesul de citokine proinflamatorii (mici proteine) secretate în țesutul adipos determină dezvoltarea aterosclerozei și întreține procesul distructiv cartilaginos și osos.
Asocierea între osteoporoză și ateroscleroză
Aceasta este susținută prin prisma similitudinii procesului de mineralizare osoasă și vasculară.
Interrelaţia dintre reducerea DMO și procesul de calcifiere vasculară este incomplet elucidată. Un rol important îl joacă deficitul de vitamină K care este comun ateroscerozei și osteoporozei și deficitul de vitamină D care se asociază cu o creștere semnificativă a bolilor cardiovasculare.
Actualmente se consideră că procesul de calcifiere vasculară este unul activ, organizat şi reglat, în mare măsură similar procesului de osteogeneză, respectiv remodelare osoasă.
Cea mai frecventă asociere constatată la vârstnici este creșterea tensiunii arteriale, calcificarea pereților vasculari și reducerea DMO.
În privință corelației dintre diabetul zaharat și osteoporoză rezultatele studiilor indică diabetul zaharat ca factor de risc în instalarea osteoporozei şi apariţia fracturilor osteoporotice. Osteoporoza se produce prin: scăderea formării osoase datorită deficitului de insulină; pierderea de calciu prin urină; implicarea unor anomalii înăscute; creşterea resorbţiei osoase.
Asocierea frecventă a artrozei cu diabetul zaharat poate fi explicată prin faptul că hiperglicemia reprezintă un trigger al degradării articulare. Neurotoxicitatea determină deficiență neuromusculară care destabilizează articulația și agravează artroza.
Ateroscleroza favorizează dezvoltarea artrozei deoarece afectarea vasculară de la nivelul osului subcondral poate accelera procesul degenerativ articular prin alterarea nutriţiei cartilajului și prin efectul ischemic direct asupra osului. Astfel sunt alterate proprietăţile mecanice ale osului fapt care determină reducerea abilităţii de a absorbi şocurile mecanice și creşterea susceptibilităţii cartilajului de a se deteriora. În plus dislipidemia determină dezorganizarea metabolism articular.
Obezitatea favorizează dezvoltarea artrozei inducând inflamație cronică prin creșterea sintezei de citokine proinflamatorii în țesutul adipos, acestea fiind capabile să inițieze inflamația sinovială. Totodată obezitatea determină supraîncărcare articulară funcțională a articulațiilor portante care favorizează distrucția cartilaginoasă.
Datorită mecanismelor patogenice comune prezentate literatura de specialitate încadrează artroza și osteoporoza printre elementele componente ale SM.
Managementul bolilor degenerative asociate trebuie să vizeze fiecare afecțiune în parte, tratamentul ideal fiind considerat cel cu acțiune concomitentă cardio-vasculară și scheletală. Mijloacele utilizate sunt farmacologice și nonfarmacologice.
Reabilitarea medicală, în special kinetoterapia are rolul de:
- prevenire și tratare a bolilor cardiovasculare aterosclerotice;
- conservare a masei osoase,
- reducere a pierderii osoase și reducere a riscului de fracturi determinate de căderi;
- menținerea sau refacerea mobilității,
- stabilității și abilității articulare,
- a forței și compoziției musculare.
Concluzii
Sindromul metabolic, ateroscleroza, osteoporoza și artroza au profil biochimic și inflamator similar, fapt ce determină asocierea lor frecventă. Din acest motiv este încurajată căutarea unor strategii terapeutice care au efecte atât cardiovasculare cât și scheletale.
