Redactia Saptamana Medicala
Despre virginitate s-au spus şi s-au scris multe de-a lungul timpului; de la filozofi la oamenii de rând, de la psihologi la clerici, de la începuturile lumii şi până pe la sfârşitul sec. XX, controversatul subiect a stârnit dispute aprinse şi a lansat teorii multiple, care mai de care mai controversate. Parcă şi văd zâmbetul complice, din colţul gurii, pe care îl afişează adolescenţii cu care discut acest subiect la cabinet.
Pentru a nu părea că acest material este „o altă teorie” şi pentru ca tinerii, care vor avea curiozitatea să-l citească, să nu caşte plictisiţi, vom încerca să-i dăm o tentă amuzantă şi vom începe prin a vă prezenta o povestioară care pe mine m-a amuzat foarte mult atunci când am citit-o, într-una din cărţile psihologului Bebe Mihăescu, care ni se pare destul de sugestivă pentru subiect.
„A fost odată ca niciodată un om de treabă şi înţelept, deşi nu o arăta. Şi avea o fată frumoasă foc. O vedea cum creşte şi îi părea rău că un copil atât de isteţ şi de frumos avea să sufere. Îi părea rău în sufletul lui, dar înţelegea că suferinţa este poarta de încercare pentru a pătrunde în lumea cea de toate zilele. Într-o zi a luat-o de mână şi i-a zis: Lumina ochilor mei, Iconiţă cu rochiţă, tu o să creşti mare şi eu, cine ştie, o să merg puţin prin nouri, că am şi pe acolo ceva de făcut. Aşa că este posibil să rămâi singură. Să şti că nu toţi oamenii sunt buni. Unii sunt chiar foarte răi. Dar cei mai răi sunt bărbaţii. De ei să te fereşti cel mai mult! Uite, într-o zi, un bărbat tânăr se va apropia de tine, se va uita lung la ochii tăi, la chipul tău şi va începe să-ţi povestească despre ceea ce tu nu eşti. O să-ţi găsească nişte calităţi pe care tu nu le ai. Tu, ca o domnişoară distinsă şi educată îl vei asculta până la capăt. Şi din când în când îi vei zâmbi. Care om poate să reziste la vorbe meşteşugite? Şi apoi o să te invite la plimbare, iar tu vei accepta cu plăcere. Şi ca din întâmplare, vă veţi plimba pe strada pe care stă el. Şi tot ca din întâmplare va spune că şi-a uitat haina acasă şi ce-ar fi să mergeţi să o luaţi. Tu vei zâmbi, aşa cum faci întotdeauna când eşti de acord şi vei merge la el acasă. Acolo el, un tânăr educat şi distins te va invita să iei loc şi-ţi va oferi un ceai. Iar tu, frumoasa mea, vei accepta. Şi vei începe să bei liniştită ceaiul, iar el se va uita la tine cu mare atenţie şi deodată, pe când tu vei fi furată de aroma ceaiului va sări la tine şi te va viola, iar violându-te pe tine o va viola pe mama ta, pe mine şi tot neamul nostru. Ţine minte aceste lucruri, Iconiţă cu rochiţă. Şi timpul trecea şi fata se făcea tot mai frumoasă şi mai isteaţă. Într-o zi, Iconiţă cu rochiţă a venit zâmbitoare acasă. Mai zâmbitoare ca altădată. Tatăl său înţeleptul, a privit-o şi a aşteptat. Tată, a spus fata, tu eşti clarvăzător? Uite ce mi s-a întâmplat. Azi priveam un pom înflorit şi cum mi-ai spus tu cândva, un tânăr frumos şi manierat s-a apropiat de mine. Şi a început să-mi spună ce minunată sunt şi să-mi găsească, pe loc, calităţi pe care eu nu le am. A fost exact aşa cum mi-ai spus tu! Şi apoi m-a invitat să mergem undeva să ne plimbăm şi am mers. S-a întâmplat să ne plimbăm chiar pe stradă lui, el îşi uitase haina acasă şi a propus să mergem la el să o luăm. Am ajuns acasă, m-a invitat să iau loc şi mi-a oferit o cană de ceai. Am băut ceaiul şi, la un moment dat, când el nu era atent, am sărit pe el şi l-am violat. Şi aşa violându-l pe el am violat-o pe mama lui, pe tatăl lui, pe tot neamul lui şi totodată i-am violat şi încrederea în sine!”
*continuarea în ediția viitoare
