Reproducem mai jos un mesaj, un fel de „testament profesional” adresat medicilor rezidenţi de către un pneumolog aflat aproape de sfârşitul carierei, care transmite „urmaşilor” scurte frânturi dintr-o viaţă de medic petrecută „aproape de patul bolnavului”.
Este o scrisoare. Destinatarul este desemnat. Expeditorul este un pneumolog a cărui experienţă medicală se măsoară în decenii: 30 de ani, medic numai în România, dintre care 23 ca pneumoftiziolog în provincie. S-ar putea să fie şi alţi beneficiari ai scrisorii, pe lângă destinatar şi expeditor: pacienţii noştri şi familiile lor.
După terminarea facultăţii ce cuprinde studiul didactic al (prea?) multor discipline, după un concurs de rezidenţiat încheiat cu succes, iată că ai de aprofundat (doar) aparatul respirator, sub-laringian. O materie pe care - probabil – ai considerat-o frumoasă şi în facultate. Toracele este plasat în jumătatea superioară a corpului, respiraţia este funcţie vitală, plămânii proprii trebuie păstraţi, deoarece în România nu se trasplantează, etc. Ştii că studiul Pneumologiei este de folos.
Încep primele luni şi apoi anii de pregătire în specialitate în Clinicile de Pneumologie. Din nou, cursuri, dar acum şi muncă fascinantă, plină de surprize, „la patul bolnavului”. Apar cazurile interesante ce vor fi prezentate cu diferite ocazii. Adie deja, premonitor, responsabilitatea ce va încărca viitoarea ta activitate, cea care se va desfășura fără ghid, sub ploile, vijeliile și cutremurele vieții. Totul guvernat de imprevizibil.
Poate vei avea stagii şi la Dispensarul TBC. Cred că nu ţi se va părea prea atrăgător. Nu cred că vei simți în acele vizite întreaga diversitate și specificul muncii de dispensar. Poate va fi timp să-ți povestească „cei vechi” câte ceva. Exemple din viața pitorească a unor pacienți și a unor comunități cu aură de nuvelă (să nu scriu „roman” sau – mai actual – „telenovelă”) sau a unor medici predecesori, legendari. Unul dintre aceștia, Doctorul Holca, de la Suceava, a spus cândva, parafrazând: „Tuberculoza nu este a mea, nu este a voastră, ci a urmașilor urmașilor voștri”.
Ei, da. În titlu este Pneumologia, numele specialității, și iată că mă refer la Tuberculoză, o boală. Capitolele din Pneumologie par separate de cele de Ftiziologie, în mod didactic, iar în practică pare mai elegantă patologia non-bacilară, iar pacienții cu tuberculoză pulmonară sunt deseori din categoria celor fără locuință, serviciu, familie, buletin, etc. În plus, contribuie la expunerea noastră profesională la TB, în compensare având – deocamdată – un spor salarial de periclitate. Această boală este dominantă epidemiologic, avem mereu câțiva bolnavi cu tuberculoză, astfel încât este firesc să ajungi maestru de talie mondială în diag-nosticarea ei. Și totuși persistă dificultățile de diagnostic diferențial, așa că până și tu, drag rezident instruit în Pneumologie, te vei întreba, așa cum ai auzit că se întâmplă:TB or not TB?
Dar, de-a lungul istoriei, aflăm despre mulți oameni minunați care au avut maladia și s-au vindecat sau au murit de tuberculoză: sfinți, preoți, doctori, vindecători, artiști, etc. Și atunci, parcă, ftiziologia se îmbogățește cu dimensiuni mai profunde.
Ce aşteptăm de la voi, deoarece noi nu am rezolvat: Profilaxie reală, diagnostic rapid și specific, limitarea chimiorezistenței, fonduri suficiente, medicamente noi și eficiente, alte metode de tratament.
Altă viziune asupra relației omului cu microbul, a omului cu boala, a omului cu viața.
Poate voi veți ști să valorificați și inspirația individuală salutară, și totodată să beneficiați și de diviziunea muncii, de avantajele existenței unei echipe. Solitar și solidar.
Poate la voi va funcționa mai bine igiena relațiilor inter-personale pe toate planurile: colegial, profesional (față de pacienți), social, familial. Poate voi veți fi într-adevăr oameni ai cetății, care să slujească cu devotament nu doar un pacient sau un grup de pacienți, ci întreaga comunitate locală și planetară.
Cred că veți avea o minte ageră și receptivă selectiv față de ceea ce este bun, frumos și util. Că veți analiza realitatea și nu doar închipuirea voastră despre ce știți voi că există. Că veți avea înțelepciunea să știți că fiecare om are acces doar la o mică parte de cunoaștere și – cu această smerenie – veți valorifica cu bucurie noi și noi oportunități. Că veți cerceta și abia apoi veți emite sentințele, justificate. Fără blocaje și orgolii la umbra cărora nu crește nimic.
Veți citi cărțile de pneumologie. Veți dori să le scrieți pe cele care să evidențieze specificul românesc al acestei specialități. Pneumologia românească are nevoie de tratate elaborate de voi. Veți practica. Veți fi ca în proverbul: a studia hărți, fără a naviga, sau a naviga, chiar fără hartă. Și – se spune - mai bine să navighezi, să practici, să trăiești, chiar fără ghidaj perpetuu. Dacă vei auzi simfonia naturii, după ce vei citi conștiincios din cărțile de pneumologie, atunci vei ști că viața este neînchipuit mai bogată decât poate fi redată în cărți. Poate vei avea înțelepciunea să aprofundezi etiopatogenia bolilor și să abordezi noi mijloace terapeutice individualizate. Medicina integrativă reprezintă o etapă utilă și se poate dezvolta concomitent cu virtuozitatea stăpânirii unor practici/tehnici specifice concrete.
Vei ști tot mai mult, vei afla, experimenta, vei extrage din practică informații care ar trebui să completeze tratatele (reci, algoritmice, pragmatice). Vei trăi complex, te vei dezvolta, și - chiar dacă nu vei avea imboldul creator de a scrie una sau mai multe cărți de pneumologie care să exprime substanța adevărului – vei simți și te vei bucura de darul vieții și al timpului.
Sigur, vei manifesta bunătate față de bolnavi, vei fi empatic și generos, ca orice doctor. Dar tu îți vei da seama că și colegii tăi merită același tratament. Ceilalți medici, asistentele și infirmierele sunt coechipierii tăi permanenți pe nava zbuciumatei vieți profesionale.Vei avea mereu parte, ca medic, și de întâlnirile luminoase, fructuoase, pe multiple planuri, de la simpozioane, congrese, ateliere de lucru.
Dacă vei avea inspirație și har, poate că nu vei simți dihotomia dintre activitatea profesională și familie. Nu vei simți că una fură din timpul și dedicarea celeilalte. Poate că vei armoniza aceste două mari sectoare din existența ta. Dacă vei avea noroc, cei din familie vor înțelege de ce vii așa de puțin timp și prea obosit acasă, nu îți vor reproșa niciodată … și vor proceda la fel. Copiii tăi, la vremea potrivită, vor alege un drum similar, justificându-ți devotamentul exogen. Ce faci altora, ție și alor tăi faci.
În această scrisoare îmi propusesem să semnalez clar și dur ce ne lipsește, pentru ca tu, tânăr rezident în Pneumologie, să compensezi și să dezvolți. Se pot citi și acestea, dar filtrate prin lumina duioșiei. Căci omul este mai mult decât uniunea sacră și armonioasă dintre suflet, minte și trup.Trupul fiind în același timp:materie („medicina bazată pe dovezi” materiale) și energie (știută de unii și nevăzută în mod obișnuit). Dar oricine știe că există mai mult decât putem noi să vedem. De aceea, drag rezident în Pneumologie, de fapt, îți urez să muncești și să trăiești cu iubire!
