Marcusanu Calin
Nutriţioniştii şi toată lumea se preocupă de alimentaţie, lucru perfect normal, pentru că spune-mi ce mănânci ca sa-ţi spun cine eşti. Mi se pare corect a ne face viaţa frumoasă inclusiv prin latura sa culinară, lucru care nu exclude a ne face viaţa sănătoasă, printr-o dietă echilibrată.
Sunt azi mai multe emisiuni TV, cărţi, articole, bloguri şi alte forme de comunicare dedicate gastronomiei ca artă (sau ca aventură) decât oricărei arte din cele 7 consacrate ca atare. S-a spus că „românul este născut poet (nu bucătar)” dar mai ştim şi că „dragostea trece prin stomac”, deci atenţia asupra a ceea ce mâncăm se justifică pe deplin (cu condiţia să nu se ajungă la obsesii patologice, cum este aceea referitoare la alimentaţia bio – vezi articolul de la pagina 21).
Dacă ne preocupă „ce mâncăm”, nu se vorbeşte aproape deloc despre „cum să mâncăm”. Nu foarte demult, pe vremea bunicilor, mai exista obiceiul de a se strânge toţi ai casei in jurul mesei pentru a se „întâmpla” un lucru cu vrerea Domnului: servitul mesei. În unele case se spunea şi o scurtă rugăciune sau cuvânt de mulţumire Domnului sau poate un fel de introducere la servitul propriuzis al bucatelor, ca ritual. Acest lucru permitea mesenilor un moment de reculegere premergător actului îngurgitaţiei, necesar obţinerii satisfacţiei culinare. Mâncatul avea şi el astfel un preludiu, peste care acum se sare complet. La masă nu se puteau deschide subiecte „deranjante”, masa era respectată, inclusiv ca orar.
De asemenea, un element al civilizaţiei dejunatului a fost impunerea unor măsuri în toate. Astfel, „descoperirea” lingurei a fost o binefacere pentru sistemul digestiv al oamenilor. Porţionarea alimentelor din farfurie, alături de felierea pâinii, băutul din pahar etc, au permis stomacului o mai uşoară digerare. Pentru a limita tentaţia de a se arunca asupra blidului cu mâncare, explicabilă mai ales la ţară unde se muncea din greu la câmp, s-a folosit multă vreme o singură lingură, dată din mână în mână, ca să vină rândul mai rar mesenilor la câte o înghiţitură. Pentru că ingerarea nestăvilită de alimente este ucigătoare pentru sistemul digestiv.
