Emilia Ţinţ Dr.
Cei mai mulţi oameni nu dezvoltă o astfel de tulburare chiar dacă trec printr-o traumă îngrozitoare. Trauma înseamnă un eveniment în care să fi fost implicate ameninţarea cu moartea sau o leziune serioasă, însoţită de sentimente intense de neajutorare, groază, frică.
Victimele traumei oscilează între negarea evenimentului şi repetarea lui compulsivă prin flashbackuri şi coşmaruri.
S-au identificat stări psihice care urmează frecvent unei traume: supărare sau tristeţe, vinovăţie faţă de furia resimţită, teama victimei că va deveni distructivă, vinovăţia că a supravieţuit, teama că se va identifica cu victimele, ruşinea faţă de sentimentul de neajutorare, teama că trauma se va repeta, furia împotriva sursei traumei.
Deşi severitatea simptomelor posttraumatice era considerată odinioară a fi direct proporţională cu severitatea stresorului, unele studii arată contrariul.
Evaluarea atentă, atât a semnificaţiilor atribuite de pacient evenimentului traumatic, cât şi a vulnerabilităţilor psihice specifice ale acestuia, este necesară pentru punerea diagnosticului de tulburare de stres posttraumatic şi urmărirea evoluţiei sub tratament psihiatric adecvat. Riscul de dezvoltare a acestui sindrom ar putea fi asociat cu caracterul nevrotic, istoricul familial de boală anxioasă, depresia sau anxietatea preexistentă, percepţia subiectivă (experienţa unei frici extreme, senzaţia de neputinţă, perceperea ameninţării vieţii, perceperea unei violenţe fizice).
Există nişte factori determinanţi pentru apariţia tulburării:
Vulnerabilitatea psihică constituţională
Experienţe traumatice în copilărie
Tulburări de personalitate (antisociali, borderline, dependenţi, evitanţi, paranoici)
Schimbări stresante recente în viaţă
Suport psihologic inadecvat
Consum crescut de alcool, drog
Nivel intelectual şi educaţional scăzut
Simptomele se pot organiza ulterior în sindroame depresiv-anxioase cu evoluţie cronică, tulburări somatoforme, toate acestea afectând în timp activitatea la locul de muncă.
Diferite forme de psihoterapie pot avea efecte benefice. Medicaţia psihotropă adecvată în funcţie de simptomatologie este cea mai potrivită completare a psihoterapiei.
Scopul tratamentului în primele luni este oprirea deteriorării, susţinerea zonelor de funcţionare adecvată şi restabilirea integrităţii personale a pacientului.
Există motive de încredere în terapia psihiatrică dacă luăm în considerare faptul că, în jumătate din cazurile de stres posttraumatic, apare în mod natural, la persoane sănătoase psihic anterior, remisia în interval de 3 luni.
