O morală a poveştii prezentate în numărul trecut al revistei, ar fi aceea că atunci când vrei să transmiţi mesaje din trecut în viitor, trebuie să te gândeşti foarte serios la „tehnologia” pe care o foloseşti, deoarece informaţia transmisă este posibil să ajungă la destinatar într-o formă neadaptată şi poate fi greşit interpretată.
Atunci când un părinte, cu cel puţin douăzeci de ani mai mare, vrea să-şi educe copilul într-un mod corect, trebuie mai întâi să se informeze cu privire la realitate în care trăieşte acesta. Revenind la subiect, virginitatea timpului în care trăim reprezintă doar o stare fiziologică în care se află o tânără înainte de începerea vieţii sexuale (părere unanim împărtăşită de adolescenţi). Datorită „prăpastiei” ancestrale dintre generaţii, subiectul este unul de neabordat între părinţi şi copii, primii nefiind niciodată pregătiţi pentru a primi vestea deflorării înainte de căsătorie.
Din punct de vedere al părintelui, fetele lor nu sunt niciodată suficient de mari pentru a-şi pierde fecioria. Ele trebuie să se mărite „nepătate”, în rochie albă de mireasă, să trăiască alături de acelaşi bărbat toată viaţa, indiferent dacă este sau nu fericită, să se închine la el ca la icoană, să-i suporte crizele de furie şi mirosul de „spirtoase”, să-i satisfacă poftele indiferent dacă are chef sau nu. Bineînţeles că tânăra domniţă, care s-a măritat fără nici un pic de experienţă, vă înţelege că asta înseamnă să fii nevastă, ca „asta e crucea pe care trebuie să o ducă”, până la sfârşitul zilelor sale. Despre orgasm nici nu a auzit, că doar la ce-i foloseşte femeii sexul, decât la făcut copii.
Din păcate, ideile fixe de acest fel se mai găsesc si astăzi în mintea multor părinţi şi din fericire, ne ajunge şi pe noi din urmă emanciparea femeii şi prinde contur egalitatea în drepturi. Adolescenţii zilelor noastre nu mai împărtăşesc ideea virginităţii până la căsătorie, dar cum în toate există şi părţi mai puţin bune,o parte destul de mare dintre ei, înţeleg greşit această libertate sexuală. Îşi încep viaţa sexuală mult prea devreme, total nepregătiţi, fără minime informaţii despre evitarea sarcinilor nedorite, a bolilor cu transmisie sexuală şi a riscului la care se expun, prin relaţiile cu parteneri multiplii. Cum subiectul rămâne de nediscutat cu părinţii, cum la şcoală sunt mult mai importante orele de matematică decât cele de educaţie sexuală, iar la psihologii şcolari merg adolescenţii numai când sunt trimişi cu forţa, subiectul începerii vieţii sexuale rămâne tot mai evitat.
Este destul de greu de stabilit care este vârsta optimă pentru a-ţi pierde virginitatea deoarece nu toţi copiii se dezvoltă la fel. Pubertatea a început, în ultimii ani, să se instaleze la vârste din ce în ce mai fragede şi de multe ori întâlnim fetiţe de 10 ani la care s-a instalat menstruaţia. Teoretic sunt apte de reproducere din punct de vedere fiziologic, asta nu înseamnă că sunt pregătite şi psihologic pentru acest eveniment. Putem spune doar că organismul lor este mult mai „matur”, dar pentru a începe viaţa sexuală este esenţială maturitatea emoţională, pregătirea psihologică şi înţelegerea ideii că acest eveniment nu trebuie să se întâmple „pentru că aşa fac toţi”. Băieţii trebuie să fie educaţi de mici în sensul că femeia nu este proprietatea lor, de care se pot folosi după bunul plac şi când se plictisesc de ea o pot schimba uşor cu alta. Între doi parteneri trebuie să existe iubire, intimitate, armonie şi respect. Într-o relaţie trebuie să existe stabilitate, iar „trofeul” cu care se laudă unii bărbaţi atunci când au făcut sex cu o virgină, ar putea să însemne mulţi ani de „abstinenţă”, deoarece poate fi acuzat de pedofilie.
Dr. Laura Bîrdeanu, medic primar psihiatrie pediatrică
