Conf. Dr. Angela Butnariu
Conf. dr. Angela Butnariu
Cabinet Medical Butnariu, Cluj-Napoca
Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca
Există dovezi incontestabile că unii factori de risc care conduc la boli cardiovasculare, la vârsta adultă, acţionează încă din timpul primelor două decade de viaţă. În ultimul timp, dintre aceşti factori obezitatea pare a avea o pondere din ce în ce mai mare în rândul copiilor şi adolescenţilor, atât pe plan naţional cât şi în ţările occidentale.
O evaluare cantitativă a gradului de ţesut adipos în exces la copii este împiedicată de un număr de factori incluzând efectele pubertăţii şi masa corporală crescută produsă de antrenamentul izometric la adolescenţi. Totuşi, indicele de masă corporală (IMC), definit ca raportul dintre greutate şi pătratul taliei, poate servi ca instrument util pentru evaluarea copiilor privind obezitatea. Obezitatea la copil este definită ca IMC peste percentila 95 pentru vârstă şi sex, iar riscul de obezitate, IMC situat între percentilele 85 şi 95.
Câteva studii realizate în ultimii 10 ani au demonstrat o creştere rapidă a prevalenţei obezităţii la copii. În USA, se apreciază că 22% dintre copiii de 6-11 ani au obezitate, cu 15% mai mult decât în 1960. În România, după unele studii, 15% dintre copiii de 6-10 ani au îndeplinit criteriile pentru obezitate.
În copilărie, cele mai multe cazuri sunt reprezentate de obezitatea primară corelată cu alimentaţia incorectă, excesivă caloric, dezechilibrată, bogată în hidraţi de carbon şi grăsimi. Însă, trebuie să subliniem că există numeroase dovezi care sugerează o influenţă genetică puternică în dezvoltarea obezităţii copilului - asocierea obezităţii parentale cu obezitatea copilului este semnificativă.
Prevalenţa obezităţii în copilărie pare a fi modificată semnificativ de un număr de factori de mediu incluzând clima, statutul socioeconomic, mediul urban vs. rural şi dimensiunea familiei. Urmărirea obezităţii din copilărie până în adolescenţă şi la vârsta adultă a fost bine documentată.S-a sugerat că indivizii cu un IMC la percentila 85 cu complicaţii de obezitate ca rezistenţă la insulină, hipertensiune arterială şi tulburări ortopedice legate de obezitate, precum şi indivizii la percentila 95 fără aceste complicaţii pot beneficia de evaluări şi intervenţii.
În prezenţa unui copil obez, cauzele obezităţii secundare trebuie eliminate. Acestea includ afecţiuni genetice, dintre care sindromul Prader-Willi este cel mai frecvent, anomalii endocrine ca hipotiroidismul, sindromul Cushing, sindromul ovarului polichistic, tulburări psihologice, precum bulimia la copil sau la alţi membri ai familiei.
O investigaţie completă a obezităţii trebuie să includă un profil al lipoproteinelor a jeun, măsurători seriate ale tensiunii arteriale şi o determinare a jeun a glicemiei şi a insulinemiei. Când sunt sugerate anomalii endocrine sau genetice, este indicată consultarea specialiştilor corespunzători.
Numeroase studii pe adulţi şi adolescenţi au arătat o serie de relaţii patogenetice şi etiologice între obezitate şi hipertensiunea arterială esenţială (HTA), obezitatea favorizând instalarea HTA. În plus, atât obezitatea cât şi HTA sunt componente importante ale sindromului metabolic, iar toate acestea, împreună sau separat, sunt bine cunoscuţi factori de risc cardiovascular.
O serie de studii vizând populaţia adultă au demonstrat o relaţie clară între obezitatea la vârsta copilăriei şi obezitatea la vârsta de adult. Obezitatea dobândită în anii copilăriei va continua deseori la adult şi va genera evenimente adverse cardiovasculare la adultul matur sau vârstnic.
Profilaxia obezităţii la copil înseamnă stil de viaţă sănătos cu alimentaţie corectă, fără exces de dulciuri sau grăsimi, bogată în fibre vegetale şi cu activitate fizică corespunzătoare.
Profilaxia obezităţii în copilărie înseamnă nu numai profilaxia obezităţii la adult, ci şi înlăturarea unui factor major de risc cardiovascular.
